Poezie
Vară invocară
1 min lectură·
Mediu
E vară.
Lumea se cară
La țară.
Vin perechi,
Să ducă o
Viață agrară.
Pânze de omizi,
Fructe viermănoase,
Păsări păduchioase.
Purici, rapăn, râie.
Căpușe cu guși.
Cucuvele înflorite gri,
Pe hornuri de
Cărămidă roșie.
Cucuvelesc.
Turturele
Turturesc.
Grauri grăuresc.
Ciori grămadă
Fără treabă
Fură și pândesc.
Mușteroi, astaaa...
Muște roi.
Delectare.
Lilieci cu bateria descărcată,
Bip.
Blocuri de cretă
Sfărâmicioase,
Unsuroase.
Fântâni arteziene,
De praf.
Case hașurate,
Dezumflate.
Se mută perechile la țară,
Să cultive iubire gregară.
Vin din
Norii de gaze arse,
Pe râuri negre-smoală,
În carcase metalice,
Cu roți gonflabile,
Trag după ei, din
Marele ghem de noxe,
Un fir, ca păianjenii.
Depășesc bariera
Gropilor satelite
De gunoi, la fel de
Variate ca mall-urile.
E vară.
Vin perechile la țară.
Ce pasiune bizară.
Copacii sunt clăi verzi.
Piețele sfârâie ca pulpele.
Hohote de cocote,
Bârfe prin tufe.
Divizii de băbuțe și
Moșnegi cu bețe săltărețe,
Verifică subțirimea cojii
Pământului și
Recoltează ultimii snopi.
Cocoșii snobi cântă
Cucurigul livresc.
Cei simpli fac:
Kraihahuu! Ku-ku-kuuu!
Uhahuu! Huhahoii!
Zbiohaukiii! etc.
Bzz! Ții! Țârr!
Dialecte de insecte.
Purici.Rapăn.Râie.
Păduchi.Căpușe.
Vară la țară,
Invocară.
024822
0
CM