Paul Bogdan

Da, a cam fost o poezie cadou făcută mie însumi.

Mulțumesc!

Oriana prozatoare... o surpriză plăcută! Și cum ar începe un prozator cariera dacă nu printr-un \"jurnal\"?!:)
Bănuiesc că acest text a fost scris pentru românii din diaspora că noi, aștia, cititorii de \"rumanien\", nu prea citim cu dicționarele în față.
\"eni uei\", o încercare reușită, spun eu.

O poezie care parcă se chinuie să iasă din canoanele poeziei clsice și care mai și reușește, graduat, părăsind pe parcurs atât forma clasică a catrenlui cât și aranjarea grafică în pagină, măsura și rima. Parcă ar fi scrisă în mai multe zile.
Mie îmi place.

Mulțumesc pentru aprecieri!

Interesantă poezie... aș spune, totuși, că banul are o formă cât se poate de precisă și un nume de \"dumnezeu\" cât se poate de clar, redat în oarece scripte într-o analogie pilduită... mamona.

Probabil epigrama se află ascunsă sub rever...

Subiectul din portret nu-mi place că-i tuciuriu, în schimb apreciez limbajul portretistului. Aș da o stea dar adineauri spunea unul pe site că nu știu din ce gașcă facem parte așa că n-am s-o dau pentru că te cunosc și-or să spună neaveniții că suntem prieteni.

...și un altfel de portret:

O poezie simplă ce conține cam tot ce poate conține o poezie, o metaforă, un epitet... merge!
Dar este și ceva ce nu merge, o greșeală de ortografie, un \"i\" în plus: vei muri

Veverițo, acum, cu explicațiile astea am reușit să am o imagine de ansamblu cât se poate de clară. Mersi!

Ce mai fac iezii?:) Salutări veverițoiului!

...același!

Conglomerat de imagini reușite fiecare prin sine, zic eu, \"defectat\" de greșeala din primele două versuri:

aschie de stâncă
între degetele căreia

Existenialismul... o temă destul de bine abordată. O poezie plină de simboluri, ermetică la prima vedere.
Un singur lucru nu am înțeles: cum arată frunza de nai?

\"marsupiul\" din prima strofă plasează bucolicul și arhaismul dorit într-un spațiu geografic impropriu. Parcă o văd pe sărmana bunică mulgând o capră hăituită de câini dingo și pe ciobanul aborigen. Nu poți găsi altă metaforăcare să redea protecția oferită de marsupui și care să se încadreze la Cosăuți?

E păcat de sentimentalismul poeziei... cu simpatie,
Paul

Alexe, rar mai treci p-aci!
Am un sac de prieteni plastici... artisti adicălea.

paulbogdan@armenia.com

Baftă frate!

De vreo două poezii de-ale matale încoace mă tot mănâncă palma dreaptă... și uneori stânga.
Nu știu ce-mi veni să intervin tocmai sub această poezie dedicație care ar trebui comentată doar de fericitul destinatar și cel mult, cu un simplu „mulțumesc!” la „mulțumesc!”, de domnia ta, maestre. Dar, având în vedere că voi spune doar două cuvințele despre „noul stil Liviu Nanu” și mai puțin despre poezia în sine, mă văd nevoit, din motive egoiste, de a-mi ostoi senzația neplăcută din palme.
Ai renunțat la catrene probabil din cauza saturației sau poate din cauza unei primăveri ce induce sentimente novatoare, simți, probabil, că vrei să fii altul în exprimare... ceea ce este bine. Giumbușlucurile tale cu care ne-ai obișnuit în catrenele măsurate cu șublerul, se revarsă acum, aparent mai stângaci (din lipsa firească a efortului de construcție) într-un poem lunguieț. Eu, sincer, apreciez nevoia ta de schimbare. Cred că scriitorii parcurg anumite etape în care își modifică forma de exprimare. Unii o fac abia simțit, fără să-și dea seama, alții produc revoluții așa cum ai făcut dumneata, maestre... Gavroche. După cum ți-ai dat seama apreciez curajul și nevoia matale de schimbare care dovedește că ești un scriitor rațional. Pentru acest lucru am să-ți dau o stea la urmă... pe care ți-aș lua-o după aceea dacă aș avea cum. De ce? Pentru că ai ales drumul schimbării violând poezia pe toate părțile, lucru care nu se face!
Am vrea noi să fim mereu tineri dar nu prea reușim. Desigur, sunt subiectiv. Te am în fața ochilor, aplecat peste registrele matale poetice, în boxeri și târlici, și nu-mi prea vine a asocia sexismul cu figura matale casnică și eminentă. Mie nu-mi place sexismul dar mă văd nevoit să-l accept din partea domniei tale împăcat la gândul că este singurul motor al noii poezii. Poate că în timp te vei elibera de el căci acesta s-a fumat odată cu Brumaru și alți bătrânei visători sau, ceea ce este mai trist, cu adolescenți bombastici și fantastici.
Nu-ți dau nici un sfat despre direcția de deplasare, aceasta ți se va revela din interior așa cum a venit subit (lovindu-ți deocamdată doar hormonii), necesitatea schimbării.

Domnule Profesor și Stimate Maestre, te salut cu respect și să auzim de bine!

Al tău „vere”,

Paul

Pentru mine acest site este un... sentiment! nu club literar, nu chat, nu altă bagatelă.
Aici am trăit unele dintre cele mai puternice sentimente din ultimii ani de aceea nu pot fi un \"moderat\" în ceea ce privește viața sa.
Am spus un lucru simplu și clar, o realitate dureroasă poate: timpul șterge totul!
Ceea ce simt eu am încercat să arăt și celorlalți și mare greșeală am făcut.
Vreau să păstrez acest site măcar în mine așa cum îl doresc eu: o familie, o \"gașcă simpatică\" (cum a spus doamna Constanța Buzea), un loc frumos... probabil de aceea am acum nivel de acces 120, pentru liniștea sentimentului.

Frunză verde lobodă
toate timpul vindecă... dacă tu crezi, Vasilică frate, că cineva o să-și mai amintească de tine peste o săptămână... te cam înșeli. Iar dacă ești convins de acest lucru probabil că acum îți pare cam penibil bye-bye-ul tău.
Pe site-ul ăsta sau născut și murit oameni, cine-și mai aduce aminte de ei? Cine mai scrie despre ei?
Totuși... de la un străin un sfat:
Fă ce-ți spune inima... :)

Măi ce amintiri ai!:) Tu ai habar de vorba aia ce și-o strigau copiii unul altuia când era vorba despre înapoierea unui dar? \"Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă\".

Să nu mai îngropi nemuritorii!

Bine ai revenit!

O poezie parcă ruptă din rețetarele rugăciunii arhaice. mi-ar părea exagerată \"aproape-idolatrizarea\" acestor părți anatomice dacă nu aș bănui în adâncul rugătorului amețeala sincerității care îl disculpă de la orice stângăcii...

Dodu mi-a spus odinioară că autorul trebuie să spună sub criticile aduse poeziei sale doar un simplu \"mulțumesc!\"... mai ales, continua dânsul, dacă acestea sunt laudative:)

Mulțumesc!

Vere Nanule, eu mi-am propus să-mi prelungesc postul până-n vinerea ailaltă ca să am o foame groasă tocmai bună pentru devalorizat dizidenți. Totuși, ce nu fac eu pentru o stea... cu toate că ai adus \"marca\" articolului la o cotă imposibilă, la 8 stele.