Poezie
GENUNCHI
1 min lectură·
Mediu
Genunchi
Voi, genunchi,
când pentru-a-mi arăta calea curată,
vă lăsați fruntea în pământ –
cu rădăcinile-mi vlaga s-o sorb,
spuneți-mi, din a cui mormânt?!
Voi, genunchi,
copii de îngeri pe trupu-mi legănați,
când frânt, ca între două vieți,
pe perna de lut căpșorul vă culc,
spuneți-mi, ce vise aveți?!
Voi, genunchi,
când mi se-arată viața din belșug
și-nconjurat mă cred numai de frați,
atunci – ca într-un vis – cu mine,
spuneți-mi, de ce nu vă jucați?!
Voi, genunchi,
luceferi cu lumină pură
mereu păstrați aievea-ntr-o fântână, -
ca aruncați pe cer v-aprindeți,
spuneți-mi, de ce doar când v-atingeți de țărână?!
Voi, genunchi,
ochioși muguri ai nesfârșitului
pe trupu-mi înrădăcinați
ca pe-o verigă înfiptă în păcat,
spuneți-mi, la ce fructe visați?!
5 ianuarie, 2004,
Chișinău.
014611
0
PB