Poezie
GENUNCHI
1 min lectură·
Mediu
Genunchi
Voi, genunchi,
când pentru-a-mi arăta calea curată,
vă lăsați fruntea în pământ –
cu rădăcinile-mi vlaga s-o sorb,
spuneți-mi, din a cui mormânt?!
Voi, genunchi,
copii de îngeri pe trupu-mi legănați,
când frânt, ca între două vieți,
pe perna de lut căpșorul vă culc,
spuneți-mi, ce vise aveți?!
Voi, genunchi,
când mi se-arată viața din belșug
și-nconjurat mă cred numai de frați,
atunci – ca într-un vis – cu mine,
spuneți-mi, de ce nu vă jucați?!
Voi, genunchi,
luceferi cu lumină pură
mereu păstrați aievea-ntr-o fântână, -
ca aruncați pe cer v-aprindeți,
spuneți-mi, de ce doar când v-atingeți de țărână?!
Voi, genunchi,
ochioși muguri ai nesfârșitului
pe trupu-mi înrădăcinați
ca pe-o verigă înfiptă în păcat,
spuneți-mi, la ce fructe visați?!
5 ianuarie, 2004,
Chișinău.
014.624
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “GENUNCHI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/70990/genunchiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PBPBPaul Bogdan✓O poezie parcă ruptă din rețetarele rugăciunii arhaice. mi-ar părea exagerată \"aproape-idolatrizarea\" acestor părți anatomice dacă nu aș bănui în adâncul rugătorului amețeala sincerității care îl disculpă de la orice stângăcii...
0