Paul Bogdan
Verificat@paul-bogdan
„Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o stare de spirit”
N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach…
Costel Baboș crede în Dumnezeu și în talentul său. Mulțumită acestor două convingeri și amicilor pe care i-a delectat ani buni pe internet, noua sa apariție editorială a ajuns bestseller, așa cum se poate observa în linkul de mai sus.
Să sperăm că acest titlu, de autor bestsellerist, se va păstra mult timp de acum înainte în conștiința Cărții românești.
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„Aș crede în Dumnezeu" de Paul Bogdan
dar: M-ai surprins deja pe vine!
Ultima propoziție se vrea un joc de cuvinte care ne spune: \"deja vin\" sau vă aflați în poziția \"pe vine\"?
Pe textul:
„Incheiere" de ciucurel iulia victoria
De îmbunătățitPe textul:
„Aproape" de ciucurel iulia victoria
De îmbunătățitAm 37 de ani. Mă adresez astfel deoarece dialogul civilizat impune respect.
Să auzim de bine!
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
Iată o imagine poetică:
\"l-am găsit în biserica de la Belu, cum nu se poate de negru.\"
Atâta vreme cât există fracturismul, alte curente și mișcări literare ce creează \"poezii nonpoetice\" (raportate la teoria clasică a noțiunii de poezie), dă-mi voie să consider acest text ca fiind poezie.
Dacă următorul text este poate fi considerat poem, și o carte de bucate poate fi considerat poem:
\"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche
are dreptate- zice
sunt întru totul de acord cu el
Dumnezeu privește o emisiune religioasă la TV
își aprinde o țigară
vede icoane cu imaginile sale bărboase
nu-i așa - zice
vede cum predicatorul termină emisiunea
și se masturbează privind o icoană
un copil îl roagă pentru a primi
un zece la biologie...\"
Fragment din \"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche\" de Alexandru Vakulovski. Știți, Vakolovski, un tânăr lider de generație poetică.
O să mă convingeți dacă reactualizați definiția poeziei. Nu reușesc unii critici dar poate reușiți dumneavoastră. Vă rog aceasta deoarece un răspuns m-ar lumina și pe mine în ceața \"creaționistă\" ce mă înconjoară.
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
De ce este acest text poezie? De ce n-ar fi?! Îi lipsesc oare elementele constructive ale poeziei clasice? Asta-i altă treabă!
Acest text este cuprins în paginile unui volum pe care l-am citit și despre care am vorbit cândva. Și, pentru că Marius își publică pe site poeziile din acel volum, am să spun în câteva cuvinte ce cred eu despre carte, așa, pentru posteritate.
Poezia lui Marius Marian Șolea este cuvântul țăranului smuls din înțelepciunea nativă, încastrată în realitatea brută, și aruncat în tăvălugul vieții moderne, căpătând astfel o altfel de conștiință, spiritualizată pervers, ce luptă continuu pentru conservarea de sine.
Obsesiile sale sunt timpul și lumina, inseparabile. Timp și spațiu luminat, împletite pe două coordonate ale evoluției spirituale. Timp și spațiu vertical, cunoașterea spiritualității divine prin revelație directă- timp și spațiu orizontal, cunoașterea spiritualității umane dobândite empiric. Blaga ar fi spus cu alte cuvinte cunoaștere „paradisiacă” și cunoaștere „luciferică”. Între aceste două dimensiuni, între aceste două feluri de cunoaștere pe care Marius Marian Șolea și le însușește, fără a respinge nici una dintre ele, autorul evoluează și ni se confesează în întreaga sa operă de până acum.
La punctul zero, unde purcede la drum conștientul autorului, ni se face cunoscut copilul. Un copil amintit pe limba lui, o limbă primară, naivă, posesor al unei inteligențe veșnic flămânde, păstrător –prin voința autorului-confesiv- al valorilor de origine, limbaj și raționament. Dialogurile și situațiile descrise sunt delicioase, iar personajele – viața țăranului în diferitele sale ipostaze, cu toate că este un subiect considerat epuizat în literatura română - reușesc să readucă pe buze un zâmbet cunoscut de cititor de pe vremea când parcurgea dialogurile lui Preda, din poiana lui Iocan, sau dialogurile viclene din „Amintirile” lui Creangă.
Continuându-și poezia, Marius Marian Șolea ne poartă prin tot ceea ce a acumulat până în momentul de față: prin femeia sa, mediile sociale cercetate, gândurile cotidiene puse în mișcare de fapte mai mult sau mai puțin importante și culminează cu raționamentele proprii sau cele cizelate de studiu despre divinitate, toate acestea parcurgând același traseu al progresiei, de data aceasta expresive, un drum sinuos și plăcut, ce începe cu regionalismul și se termină cu simbolul teologic.
Care este pasul următor? Către ce se va îndrepta poezia lui Marius Marian Șolea? Greu de spus acum după ce am tras concluzia (proprie) că acesta a ajuns la desăvârșire poetică. Probabil că ascensiunile spirituale inerente ne vor surprinde de pe un alt plan.
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
Bunică-meu, Duzmnezeu să-l ierte(!), avea un corespondent interesant pentru \"televizor\"- tembelizor.
D-aia aveai tu, sireacul, costumașul ăla pe tine la Eliad... fusesei la interviu?
Păi hai să-i dăm o mână de ajutor colegului nostru, arbitru în Vrancea.
Pe textul:
„Protest" de Cosmin Dragomir
Știu că nu este un text strălucit. Probabil că ar trebui să nu permit comentarii, să ascund \"stelele\" și să scot textul de la recomandate atunci când un editor face imprudența de a-l recomanda.
De șters steaua nu prea am cum, ar fi o lipsă de respect pentru cel care a scris comentariul dar de scos de la recomandate nu este nici o problemă, editorul va rămâne anonim și nu se va simți lezat. Partea proastă este aceea că atunci când voi scrie ceva de calitate nimeni nu se va mai îngrămădi să-l recomande. Dar, în fond, nici asta nu este o problemă. Cine are nevoie de texte recomandate?!
Pe textul:
„Nu-ți fie teamă" de Paul Bogdan
Unii comentatori știu ce spun alții pur și simplu își dau importanță. Este și firesc, interacționează cu o persoană care are un loc în literatura română.
De câtva timp încercăm să aducem printre noi repere ale literaturii, dumneavoastră sunteți unul dintre ele.
Ieri am mai avut o bucurie. Domnul Lucian Chișu a acceptat invitația noastră. Sperăm că și alții vor avea curajul de a păși pe acest tărâm în care poți fi tratat cu mai puțin respect decât acela impus de activitatea literară.
Să auzim de bine!
Pe textul:
„Femei imposibile" de Virgil Diaconu
Pe textul:
„Aș crede în Dumnezeu" de Paul Bogdan
Scuzați-mi acest off topic dar vreau să vedeți acest comentariu și, doar dacă doriți, să îndepliniți rugămintea mea.
Pe textul:
„Absorb" de razvan rachieriu
Pe textul:
„Aș crede în Dumnezeu" de Paul Bogdan
Acum dacă tot am început acest dialog vă sugerez să modificați și celelalte strofe astfel încât poezia să aibă aceeași ritm de la un capăt la altul. Recitați-o cu glas tare și veți observa unde ritmul diferă din cauza diferenței de silabe din vers sau a accentelor diferite din cuvintele folosite ca rimă.
Încă o mică observație. Înainte de conjuncții nu se pune virgulă.
O fi vr-un șarpe, sau balaur
Găsi o limbă, ș-un carâmb
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„Un rățoi oropsit" de Nistor Mircea-Iulian
De îmbunătățitDe la a treia strofă poezia își schimbă ritmicitatea. Ultima strofă cuprinde o rimă falsă. odihnă-vină
.
Pe textul:
„Vițelul neascultător" de Nistor Mircea-Iulian
De îmbunătățitAutorul care scrie poezie de acest gen trebuie să aibă în vedere că un copil reține o poezie atunci când aceasta are ritmul și rima desăvârșite și, mai ales, când este scurtă și are un sfârșit amuzant.
Lipsă de dibăcie:
Un rățoi verde pe ceafă
Și cu-n măcăit cam spart,
N-având nevastă, nici leafă,
Se duse pe baltă-n sat.
Un rățoi verde pe ceafă,
cu un măcăit cam spart,
neavând soață și leafă
se duse la baltă-n sat.
Pe textul:
„Un rățoi oropsit" de Nistor Mircea-Iulian
De îmbunătățit-pisdă?!
la fel și jegărit... se scrie \"jigărit\"
Pe textul:
„Reincarnare" de Cernat Catalin
De îmbunătățit:D
Pe textul:
„Apariție editorială" de Liviu Nanu
Poate veniți în capitală să ne bucurați cu o lansare ȘI la Casa Eliad, nu de alta dar unii dintre noi conduc și ne-ar fi greu să mergem până la roșiorii de verde ală fără a face pagube.
Antoane, felicitări și la mai mare!
...dac-om putea \'om veni cu toate că acest articol este doar un anuț nu și invitație... >):
Pe textul:
„Apariție editorială" de Liviu Nanu
Silvia, prima ta propunere este greșită din punct de vedere gramatical iar a doua din punct de vedere conceptual. Va fi tot o poveste de dragoste dar de altă natură. Am să mă mai gândesc la cele spuse de tine și poate am să schimb cândva.
Adevărul dă întotdeauna impresia unui \"deja vu\".
Ela, ai dreptate, am să modific primul vers.
Această poezie s-a scris în urma unei discuții despre moarte. Așa o văd eu, o stare inconștientă, o trecere de o clipită spre o altă viață. Discuțiile teologice și filozofice nu-și au rostul aici deoarece fiecare om este liber în credință. Nu am scris un eseu ci o poezie. Nu am comis un act de misionarism prozelit ci am scris trei fraze simple.
Pe textul:
„Nu-ți fie teamă" de Paul Bogdan
