Paul Bogdan

Cunoscute sunt căile internetului!

Costel Baboș crede în Dumnezeu și în talentul său. Mulțumită acestor două convingeri și amicilor pe care i-a delectat ani buni pe internet, noua sa apariție editorială a ajuns bestseller, așa cum se poate observa în linkul de mai sus.
Să sperăm că acest titlu, de autor bestsellerist, se va păstra mult timp de acum înainte în conștiința Cărții românești.

Să ne citim cu bine!

Ce înseamnă: Dar esti mort de viata ta ?

dar: M-ai surprins deja pe vine!

Ultima propoziție se vrea un joc de cuvinte care ne spune: \"deja vin\" sau vă aflați în poziția \"pe vine\"?

De ce este acest text un eseu?

Vă înțeleg nedumerirea, eu sunt un conservator în ale poeziei bulversat de forma sa actuală.

Am 37 de ani. Mă adresez astfel deoarece dialogul civilizat impune respect.

Să auzim de bine!

Părerea dumitale nu deranjează, ci este perimată. Ceea ce am spus, și încă susțin, este faptul că poezia de astăzi nu mai are canoane.
Iată o imagine poetică:

\"l-am găsit în biserica de la Belu, cum nu se poate de negru.\"

Atâta vreme cât există fracturismul, alte curente și mișcări literare ce creează \"poezii nonpoetice\" (raportate la teoria clasică a noțiunii de poezie), dă-mi voie să consider acest text ca fiind poezie.

Dacă următorul text este poate fi considerat poem, și o carte de bucate poate fi considerat poem:

\"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche
are dreptate- zice
sunt întru totul de acord cu el
Dumnezeu privește o emisiune religioasă la TV
își aprinde o țigară
vede icoane cu imaginile sale bărboase
nu-i așa - zice
vede cum predicatorul termină emisiunea
și se masturbează privind o icoană
un copil îl roagă pentru a primi
un zece la biologie...\"

Fragment din \"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche\" de Alexandru Vakulovski. Știți, Vakolovski, un tânăr lider de generație poetică.
O să mă convingeți dacă reactualizați definiția poeziei. Nu reușesc unii critici dar poate reușiți dumneavoastră. Vă rog aceasta deoarece un răspuns m-ar lumina și pe mine în ceața \"creaționistă\" ce mă înconjoară.

Care este definiția poeziei? De câtva timp o caut și nu o mai regăsesc adaptată la scrisul zilei de astăzi. Probabil că DEX-ul -sau oricare altă tipăritură cu pretenția de lexicar- ar trebui aruncat pe foc, dacă în bogăția sa și pretenția sa de coloană vertebrală a limbii române, nu mai este capabil să cuprindă în pântecele burtos definiția unui astfel de cuvânt.
De ce este acest text poezie? De ce n-ar fi?! Îi lipsesc oare elementele constructive ale poeziei clasice? Asta-i altă treabă!
Acest text este cuprins în paginile unui volum pe care l-am citit și despre care am vorbit cândva. Și, pentru că Marius își publică pe site poeziile din acel volum, am să spun în câteva cuvinte ce cred eu despre carte, așa, pentru posteritate.

Poezia lui Marius Marian Șolea este cuvântul țăranului smuls din înțelepciunea nativă, încastrată în realitatea brută, și aruncat în tăvălugul vieții moderne, căpătând astfel o altfel de conștiință, spiritualizată pervers, ce luptă continuu pentru conservarea de sine.
Obsesiile sale sunt timpul și lumina, inseparabile. Timp și spațiu luminat, împletite pe două coordonate ale evoluției spirituale. Timp și spațiu vertical, cunoașterea spiritualității divine prin revelație directă- timp și spațiu orizontal, cunoașterea spiritualității umane dobândite empiric. Blaga ar fi spus cu alte cuvinte cunoaștere „paradisiacă” și cunoaștere „luciferică”. Între aceste două dimensiuni, între aceste două feluri de cunoaștere pe care Marius Marian Șolea și le însușește, fără a respinge nici una dintre ele, autorul evoluează și ni se confesează în întreaga sa operă de până acum.
La punctul zero, unde purcede la drum conștientul autorului, ni se face cunoscut copilul. Un copil amintit pe limba lui, o limbă primară, naivă, posesor al unei inteligențe veșnic flămânde, păstrător –prin voința autorului-confesiv- al valorilor de origine, limbaj și raționament. Dialogurile și situațiile descrise sunt delicioase, iar personajele – viața țăranului în diferitele sale ipostaze, cu toate că este un subiect considerat epuizat în literatura română - reușesc să readucă pe buze un zâmbet cunoscut de cititor de pe vremea când parcurgea dialogurile lui Preda, din poiana lui Iocan, sau dialogurile viclene din „Amintirile” lui Creangă.
Continuându-și poezia, Marius Marian Șolea ne poartă prin tot ceea ce a acumulat până în momentul de față: prin femeia sa, mediile sociale cercetate, gândurile cotidiene puse în mișcare de fapte mai mult sau mai puțin importante și culminează cu raționamentele proprii sau cele cizelate de studiu despre divinitate, toate acestea parcurgând același traseu al progresiei, de data aceasta expresive, un drum sinuos și plăcut, ce începe cu regionalismul și se termină cu simbolul teologic.
Care este pasul următor? Către ce se va îndrepta poezia lui Marius Marian Șolea? Greu de spus acum după ce am tras concluzia (proprie) că acesta a ajuns la desăvârșire poetică. Probabil că ascensiunile spirituale inerente ne vor surprinde de pe un alt plan.

Dacă tot te afli \"între lectura unor cărți\" închide televizorul ăla!
Bunică-meu, Duzmnezeu să-l ierte(!), avea un corespondent interesant pentru \"televizor\"- tembelizor.

D-aia aveai tu, sireacul, costumașul ăla pe tine la Eliad... fusesei la interviu?
Păi hai să-i dăm o mână de ajutor colegului nostru, arbitru în Vrancea.

Din păcate, atunci când ești editor nu poți fi convins de obiectivitatea comentariilor. Unii îți comentează deoarece te văd prezent pe site, alții fiindcă nu cedezi presiunilor de pe yahoo messenger de a le crește nivelul de acces și te forțează să îi ignori.
Știu că nu este un text strălucit. Probabil că ar trebui să nu permit comentarii, să ascund \"stelele\" și să scot textul de la recomandate atunci când un editor face imprudența de a-l recomanda.
De șters steaua nu prea am cum, ar fi o lipsă de respect pentru cel care a scris comentariul dar de scos de la recomandate nu este nici o problemă, editorul va rămâne anonim și nu se va simți lezat. Partea proastă este aceea că atunci când voi scrie ceva de calitate nimeni nu se va mai îngrămădi să-l recomande. Dar, în fond, nici asta nu este o problemă. Cine are nevoie de texte recomandate?!

Domnule Virgil Diaconu, dumneavoastră, fiind unul dintre cei care folosesc cuvântul, veți avea acea răbdare și înțelepciune de a trece peste anumite neplăceri ce ar putea surveni sub textele pe care le semnați.

Unii comentatori știu ce spun alții pur și simplu își dau importanță. Este și firesc, interacționează cu o persoană care are un loc în literatura română.
De câtva timp încercăm să aducem printre noi repere ale literaturii, dumneavoastră sunteți unul dintre ele.
Ieri am mai avut o bucurie. Domnul Lucian Chișu a acceptat invitația noastră. Sperăm că și alții vor avea curajul de a păși pe acest tărâm în care poți fi tratat cu mai puțin respect decât acela impus de activitatea literară.

Să auzim de bine!

Apropo de \"Probleme bărbătești\". Cei din București sau care au legătură cu cei din București pot avea o cărțulie, mai am vreo trei exemplare free. Doritorii să mă contacteze cu o zi înainte de o întâlnire la Eliad.

v-am mai scris un comentariu offtopic acum cateva zile. Vă rugam să completați biografia din profilil personal pentru a putea să vă acord un nivel de acces mai mare de 50.
Scuzați-mi acest off topic dar vreau să vedeți acest comentariu și, doar dacă doriți, să îndepliniți rugămintea mea.

Scuze, a trebuit să iau acest articol din prima pagină deoarece acolo era anunțată întâlnirea din seara aceasta. Unul dintre editori îi va reda locul după ora 19 a zilei de astăzi.

Sunteți deosebit de drăguț dar nu era nevoie să specificați proveniența primei strofe, o puteați însuși fără probleme.
Acum dacă tot am început acest dialog vă sugerez să modificați și celelalte strofe astfel încât poezia să aibă aceeași ritm de la un capăt la altul. Recitați-o cu glas tare și veți observa unde ritmul diferă din cauza diferenței de silabe din vers sau a accentelor diferite din cuvintele folosite ca rimă.
Încă o mică observație. Înainte de conjuncții nu se pune virgulă.
O fi vr-un șarpe, sau balaur
Găsi o limbă, ș-un carâmb

Să ne citim cu bine!

idem:

De la a treia strofă poezia își schimbă ritmicitatea. Ultima strofă cuprinde o rimă falsă. odihnă-vină

.

Poeziile pentru copii nu scuză lipsa de dibăcie poetică.

Autorul care scrie poezie de acest gen trebuie să aibă în vedere că un copil reține o poezie atunci când aceasta are ritmul și rima desăvârșite și, mai ales, când este scurtă și are un sfârșit amuzant.

Lipsă de dibăcie:

Un rățoi verde pe ceafă
Și cu-n măcăit cam spart,
N-având nevastă, nici leafă,
Se duse pe baltă-n sat.

Un rățoi verde pe ceafă,
cu un măcăit cam spart,
neavând soață și leafă
se duse la baltă-n sat.

O grămadă de expresii pretențioase, de expresii bombastice (Parcurg distanțe gastronomice în salturi kanguriene) unele dintre ele reușite și totuși dai chix la scrierea ultimului cuvânt.
-pisdă?!

la fel și jegărit... se scrie \"jigărit\"

Domnule Antoane, este soacra-mea la mine in vizita si unchi-miu Ghita de la Cucuieti care are si cainele cu el. Te rog sa ne cazezi la un hotel nu tocmai de lux dar decent. Multumim pentru generozitatea cu care suporti cheltuielile. Sa nu uitam sa aducem și bonurile de benzina.

:D

Roșiorii de Vede... pe unde o veni asta?! :D
Poate veniți în capitală să ne bucurați cu o lansare ȘI la Casa Eliad, nu de alta dar unii dintre noi conduc și ne-ar fi greu să mergem până la roșiorii de verde ală fără a face pagube.

Antoane, felicitări și la mai mare!

...dac-om putea \'om veni cu toate că acest articol este doar un anuț nu și invitație... >):

goregt!

Vă mulțumesc pentru opinii.

Silvia, prima ta propunere este greșită din punct de vedere gramatical iar a doua din punct de vedere conceptual. Va fi tot o poveste de dragoste dar de altă natură. Am să mă mai gândesc la cele spuse de tine și poate am să schimb cândva.

Adevărul dă întotdeauna impresia unui \"deja vu\".

Ela, ai dreptate, am să modific primul vers.

Această poezie s-a scris în urma unei discuții despre moarte. Așa o văd eu, o stare inconștientă, o trecere de o clipită spre o altă viață. Discuțiile teologice și filozofice nu-și au rostul aici deoarece fiecare om este liber în credință. Nu am scris un eseu ci o poezie. Nu am comis un act de misionarism prozelit ci am scris trei fraze simple.