Poezie
Vițelul neascultător
Copiii mici trăiesc într-un veșnic miracol; nu văd decât minuni în jur, iată de ce e atâta poezie în privirea lor (Anatole France - Cartea Suzannei)
1 min lectură·
Mediu
La umbra unui mic alun
Stătea, ascuns pe dup-o floare,
Cu botul mirosind a fân,
Un biet vițel bătut de soare.
Căci alergase cu un mânz
Să prindă muște și bondari,
Și n-ajunse la râu, la prânz,
Cum îi spuseseră cei mari.
Mama îl vede cum suspină
Din umbra răcoroasă,
Și știe că nu-i burta plină,
Dar ca să-nvețe ea îl lasă.
S-alerge cât e ziua mare,
Dar când îl strigă, el să vină,
Pentru că are fiecare
Un loc pentru odihnă.
043.834
0
De la a treia strofă poezia își schimbă ritmicitatea. Ultima strofă cuprinde o rimă falsă. odihnă-vină
.