Fara titlu
Să-ți strân mâna pe sub stele Și lacrimi de iarbă să ne spele tălpile Să-ți rămână în trup doar cuvintele mele Să merit s-adun toate privirile tale Iubirea, trăirea, soția mea.
NMNistor Mircea-IulianLumânare pe margine de lume
Râdeam pe-o bancă de-ntâmplări trecute, Râdeam de oameni plini de bucurie, Căci noaptea nu venea curând, Ci doar lumina ne-mbrăca pe umeri. Iari astăzi amintirile mi-aduc Doar zâmbete amare și
NMNistor Mircea-IulianAluneca încet
Intinsă printre flori de mai, Cu vălul alb alunecând pe tâmplă, Stătea privind icoane dragi, Citind din cărți prea sfinte. Și se gândea la corcoduși în floare La primăvara ce-aducea
NMNistor Mircea-IulianSfat
Lasă roata să se-nvârtă Peste firele din viață Și suveica să-mpletească Amintiri și gânduri bune. Căci de-i punem spițe multe Se rotește tot mai greu Iar de zboară nu mai știe Unde va cade
NMNistor Mircea-IulianGândindu-mă la rațiune
Mă prind cu amândouă mâinile De lacrimile norilor Ca pe suferinșa lor să urc Să văd în depărtri Nemaivăzute gânduri și idei. Le beau durerea însetat de propria imaginație Ce far se vrea, prea
NMNistor Mircea-IulianStrigăt spre prezent
Nu vreau să mă înalț Să te privesc din slavă Cu suflet să te-ncalț Și să te-ating c-o rază Și nici prin smoala deasă Să-ți târâi amintirea Ca pe-o mârșavă farsă Ce-o joacă omenirea Ci să
NMNistor Mircea-IulianDe mult prea mult
Pe sclipiri de ape invadate de lună Privesc un surâs surprins de visare S-aprind fericirea ce prin ramuri răsună Ca urma de soare ce-o simt în răcoare.
NMNistor Mircea-IulianIepurașul înfumurat
Un iepuraș maroniu, Ce din toamnă era viu, Socotea că urechi lungi Îți trebuie să-l ajungi. Când mămica a plecat Ca să n-ajungă vânat, Socoti că e prea mare Să mai ste-n
NMNistor Mircea-IulianUn zâmbet oe-o tristețe
Ochiul îmi scapă frânturi de tristețe Strânsă cu gândul la ce n-a mai fost, Ascunsă de lume cu teamă ca visul La ce ar fi fost să nu fie găsit. Iar mâna încet aleargă pe foaie Și picură suflet
NMNistor Mircea-IulianZbor întrerupt
Leagă-mi aripa cu un fir de soare Ca stând întins sub cer să pot pluti din nou, Să nu mai simt răceala din piatra de deasupră-mi Ce-ai aruncat îndată ce-am început să zbor. Þine-mă strâns în
NMNistor Mircea-IulianPisica și dieta
O pisică dolofană Care șoareci n-a vânat, Vrând să fie și ea doamnă S-apucă de exersat. Sare-n sus pe trambulină, St-aplecată pe ghidon, Bea numai apă străină Căci nu suportă
NMNistor Mircea-IulianGânduri de fluturi
Vino! Vom sulege gânduri de fluturi albi! Să acoperim cu ele noroaie, Să le punem între ciulini Să răsară nuferi printre pietre. Vino! Vom culege gânduri de copii! Am venit! Să iau gânduri de
NMNistor Mircea-IulianUrme de flori de gheață
Urme de nisip spulberat În valuri mici, potolite, Aruncate la-ntâmplare Peste urme de nisip adâncit De talazuri ce înneacă speranțe. Petale de mușețel cules Pe urme de mireasmă Rămasă pe o
NMNistor Mircea-IulianPicuri pe foi nescrise
Păstrează-mi taina Ce încă nu ți-am spus-o Așa cum faci cu haina Ce încă nu mi-ai pus-o, S-acopere o rană Ce-n mine s-a deschis Și care s-a intins Atât cât te-am iubit. Și plânsul între
NMNistor Mircea-IulianRâdeam și m-am topit
Râdeam de lume În petice subțiri de ploaie Și mă credeam ferit La marginea unei raze ce abia se stinge. Mă jucam cu mintea Căutând prin rânduri de ceasloave Cum aș putea înfrânge Pe îngerul
NMNistor Mircea-IulianAmintiri cu ochii de safir
Ce să-ți aduc în palma-nchisă De vânt udată și de soare ninsă Ca să dispară umbra dintre gânduri Nu am lumină să-mi citească printre rânduri. O picătură dintr-o stea Un mugur și o rămurea Un
NMNistor Mircea-IulianFrânturi
Deschide-mi palma și așează Un zâmbet pe-un sărut prelung, Ascunde-mi aripa ce zboară Peste suflări și peste munți. Urcă pe urma unui gând Ce stă ascuns sub colțul gurii, Și flori de colț le
NMNistor Mircea-IulianDe sezon
Se aleargă plini de viață Se așează și pe gheață Joaca lor aduce-a sfadă Ei sunt...
NMNistor Mircea-IulianÎncet
Încet îmi culeg răsuflarea ascunsă Pe buze de diavol acum regăsit Și-ncerc să-i feresc privirea pătrunsă De marea cădere de fiu urgisit. Ascund pe sub pleoape voința-i firavă Încet
NMNistor Mircea-IulianUn dans de frunze
Sunt omul ce riscă Mâncând mere nespălate Întrebându-se dacă Și frunzele sunt fericite. Sunt ele făcute să cadă Doar ca să-ngrașe viermii de șoapte Sau cad în neștire Uitate pe-o foaie de
NMNistor Mircea-IulianDrumuri lungi, imagini puține
privesc bordurile una galbenă, una neagră când pe-o parte, când pe cealaltă una neagră, una galbenă. ascult zumzetul orașului când obosit, când obositor în plină zi sau prin praf de
NMNistor Mircea-IulianRup flori de pe mormânt
Rup flori de pe mormânt - ca un copil Și le întreb de ce sunt albe. Le dăruiesc mamei ca să o fac frumoasă Și le arunc căci \"nu e bine\". Rup flori de pe mormânt - ca un matur. Le las numai
NMNistor Mircea-IulianRetrăind nopți
Mai simt culoarea părului tău negru pe sufletul meu aprins de zori. Mă mai atinge sărutarea sub palma întinsă spre adierea unei suflări de zefir. Dar nu mă mai privesc ochii închiși sub
NMNistor Mircea-IulianMă curăț cu foc putred
Mă curăț cu foc putred Ce frunze nu mai arde, Ci doar speranțe parfumate Strânse în mâini nemperecheate.
NMNistor Mircea-Iulian