Poezie
Zbor întrerupt
1 min lectură·
Mediu
Leagă-mi aripa cu un fir de soare
Ca stând întins sub cer să pot pluti din nou,
Să nu mai simt răceala din piatra de deasupră-mi
Ce-ai aruncat îndată ce-am început să zbor.
Þine-mă strâns în brațe ca să văd doar albastrul
Pictat de mine-aseară pe-un cer incendiat
Căci nu vroiam s-apună în stânga acel astru
De care orice suflet se lasă mângâiat.
Ș-acoperă-mi tot trupul cu catifea de vânt
Þesută între vârfuri de gânduri și dorințe
Ce freamătă de dorul celui ce-a fost stăpân
Pe lumea lor cea largă ce n-atingea pământ.
Sau lasă-mă strivit, cu aripile frânte,
Întins, fără putere, între-amăgiri și griji
Cu cerul jos și fără stele
Pătruns de frigul nopții ș-al morții început
002.714
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nistor Mircea-Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nistor Mircea-Iulian. “Zbor întrerupt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-mircea-iulian/poezie/214930/zbor-intreruptComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.