Poezie
Un rățoi oropsit
Lumea este pentru ea o jucărie imensă, tăiată n bucăți și pictată (Anatole France-Cartea Suzannei)
1 min lectură·
Mediu
\"Un rățoi verde pe ceafă,
cu un măcăit cam spart,
neavând soață și leafă
se duse la baltă-n sat.\"
Și văzând el o rățușcă,
Cu ochi galeși, de safir,
Vru\' să-i ducă o plevușcă
Ca să-l cheme musafir.
Dar cum balta era stearpă,
Căci ploua d-abia de-o lună,
Găsi numai iarbă acră.
Dar văzu pe fund o râmă!
Grabnic se aventură rățoiul
Să prindă-n cioc frumoasa pradă,
Și nu văzu, grăbit, nărodul,
Râma stătea cam nemișcată.
Trase el cu voinicie
De micul vierme inelat,
Dar nu putea în veșnicie
Să-l scoat-afară la uscat.
\"O fi vr-un șarpe, sau balaur!\"
Cum auzise-aseara-o broasca,
\"Ce poate că e cât un taur!\"
De nu putea să-l dovedească.
Și începu atunci să sape,
Să dea de capătul ușor
Al darului ce vrea să-l scape
Cucoanei rațe în pridvor.
Și tot săpând vârtoe voinicul,
Găsi o limbă, ș-un carâmb,
Și plecă iute de pe baltă
Făr\' de șiretul cel de gheată.
Notă: Prima strofă aparșine domnului Paul Bogdan.
043.936
0
Autorul care scrie poezie de acest gen trebuie să aibă în vedere că un copil reține o poezie atunci când aceasta are ritmul și rima desăvârșite și, mai ales, când este scurtă și are un sfârșit amuzant.
Lipsă de dibăcie:
Un rățoi verde pe ceafă
Și cu-n măcăit cam spart,
N-având nevastă, nici leafă,
Se duse pe baltă-n sat.
Un rățoi verde pe ceafă,
cu un măcăit cam spart,
neavând soață și leafă
se duse la baltă-n sat.