Propunere

Domnule Paul Bogdan, in ce calitate ati primit acest mesaj ?
Paul Goma se poate inscrie la agonia.ro, foarte usor , nu ?

Pentru a arata ca Paul Goma nu este ultimul saltimbanc antisemit dati-mi voie sa pun aici linkul
unui articol publicat in \" Romania Libera \" care apartine antisemitului-antisemitilor, negationistul Ion Coja.
Oare exista o concurenta intre cei doi?

Lectura placuta : http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z23092005&idx=78

Cu orice risc, cu riscul de a fi considerat nazist, stalinist, stahanovist, militian prost sau derbedeu, ma declar in total dezacord cu introducerea pe acest site a oricaror dispute care nu au nici o legatura cu Poezia si nici cu Literatura, ci cu frustrarile existentiale ale unui sau altuia, indiferent de sonoritatea numelor pe care le poarta.

Explica-mi si mie draga Paul, cu ce il ajuta pe un adolescent care vrea sa se dedice poeziei, literaturii, care vrea sa invete, sa stie, sa cunoasca, sa se cunoasca pe sine, cu ce il ajuta pe el conflictele astea din generatiile anterioare?

Nu crezi ca prin simplul fapt ca prezinti aici pozitia uneia sau alteia din parti, nu faci decat sa perpetuezi un subiect murdar, cu iz de ghetou si de cizma soldateasca, care va atrage zeci de gura casca, amatori de senzatii tari si de palavrageala?

Cui foloseste toata treaba asta?

Vrei sa formam aici un fan-club Paul Goma sau Liviu Ioan Stoiciu?

Nu-i cunoastem destul din alte surse, pe ei si problemele lor?

De ce e nevoie sa aducem aici pe acest site problemele altora?

Cand am spus \"draga Paul\" m-am referit la tine Pane, desigur
:)

Am postat acest articol deoarece mi-a fost trimis de Paul Goma cu rugămintea de a fi publicat pe site. De ce am făcut acest lucru? Din mai multe motive.
1. Deoarece Paul Goma se află sub embargoul publicării,
2. Este cel mai cunoscut scriitor român contemporan din lume,
3. Doresc ca prin aceste informații să particip și eu, cu slabele mele puteri, la lupta pentru libertatea de exprimare, considerând că un scriitor are dreptul să scrie absolut orice într-un jurnal.

Pentru cei care m-ar putea acuza de antisemitism.

ANTISEMITISMUL este instigare la ura împotriva evreilor și nu contrazicerea unui evreu când acesta afirmă ceva. Să se bage bine la cap!

Domnu\' Paul stiu unde bateti insa aparentele insala grozav.

Adica sinteti un fel de prieten cu Paul Goma ? Ii impartasiti ideile ?

Daca Ben Laden ar fi cel mai vestit scriitor din lume si v-ar trimite un e-mail, l-ati publica ? Din cauza ca e cel mai bun scriitor din lume ?

Va mai dau un link din care sa intelegeti ca Paul Goma e antisemit:

http://www.ziua.net/display.php?id=185312&data=2005-09-24

Adevarat, articolul e scris de un evreu dar chiar si asa puteti sa intelegeti ca Paul Goma o fi el cel mai cunoscut scriitor roman dar e si antisemit . Va inselati amarnic cu libertatea de exprimare. Rasismul mascat sub masca libertatii de exprimare
trebuie pedepsit prin lege si e , in tari civilizate.

Sper ca libertatea de exprimare sa fie valabila si cu mine, mi-am spus parerea in mod civilizat.

Intre noi fie vorba , asta :

\"și noi, indigenii, băștinașii,
majoritarii români - ne-americani, ne-israelieni \"

nu e luata dintr-o sedinta legionara ? Dumneavoastra, ca armean, nu sinteti inclus. Daca cumva ati vrea sa va exprimati impotriva bolsevismului si crimelor lui,aveti grija, nu la Paul Goma in institut.

Cu stima si libertate de exprimare,

Dublu V.

Cand Paul Goma se exptrima \"evreii\", cu doi de
\"i\", oare nu face o generalizare care
corespunde EXACT cu \"definitia antisemitismului\"??

Adunand si scazand totul, ideea e foarte clara: avem nevoie de un Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice în România?
Da, avem. Daca nu vindecativ macar din punct de vedere al adevarului istoric.
Ce are acest articol cu literatura? Cam ce are si filosofia cu matematica. Sau matematica cu fizica, chimia, etc
Am vazut poezie \"dedicata\" in cei 45 de ani de comunism, a trebuit sa o si studiez sau sa o memorez; cuvintele nu trebuie sa descrie numai \"adevaruri\" mincinoase, trunchiate, sfidatoare, colaborationiste, sau cum vreti sa le mai spuneti.
Paul Goma, eu n-am nimic cu el dar nici impotriva lui, scrie literatura si nu orice literatura. Ca vrem sa nu, el exista, ca vrem sau nu, el a scris, ca vrem sau nu, el a trait niste evenimente carora le-a fost martor plin implicare directa.
Ce are articolul acesta cu literatura? Cam totul. Un act artistic, o opera artistica, acopera tot ce tine de activitatea umana (istorie, stiinta, economie, filosofie, politica samd)
Insa revin la ideea initiala a acestui articol: avem nevoie de un Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice în România? Raspunsul e foarte important. Fiindca daca esti roman si-ti renegi romanitatea, poti sa te spanzuri de primul copac ce-ti iese in cale.
Paul are dreptate. Antisemitismul inseamna instigare. A cauta adevarul nu inseamna antisemitism.
Numai un idiot isi poate uri semenii pe motive de rasa, culoare, limba, obarsie, religie...

Sunt de acord cu Paul ca antisemitism=instigare. Si cu DoDu. Dar nu o sa va asculte nimeni din pacate. Cine isi risca slujba, pozitia, ca sa lupte pentru libertatea de exprimare ? Tot atat de multi oameni ca si in 1977. De ce spun ca este o cauza pierduta ? Simplu. Puterea Banilor. Nu vedeti ca ataca doar prin clone, ricoseuri si alte tertipuri ? Aici nu e vorba de antisemitism ci de afaceri mari si grele care stau in spatele termenului. Spalarea creierelor a fost deja efectuata, iar cei care au ramas nespalati traiesc deja in lumea lui Orwell.

Cititi aici:


Paul Goma – taceri, proteste, rupturi

Ovidiu SIMONCA-din Observatorul Cultural


Despre Goma se vorbeste numai in exces. Excesul de
cuvinte, de apelative, il transforma pe Goma, cu bune si cu rele, intr-un fel demit, la care unii fac plecaciuni, iar altii il ciopirtesc. Asa ca Paul Goma nu poate fi decit „nebun\", „ticnit\", „antisemit\" sau,
privit altfel, Goma devine „singurul disident
autentic\", singurul care i s-a „opus lui Ceausescu\" si a strigat in gura mare ceea ce altii au tacut si au ascuns. In ultimele trei saptamini, Goma este din nou „un caz\", dupa ce Uniunea Scriitorilor a sanctionat revista
Viata Romaneasca pentru publicarea unui fragment din
Jurnal 2005 de Paul Goma, care ar fi avut, conform Uniunii
Scriitorilor, „un caracter antisemit\".

Paul GOMA
Culoarea curcubeului \'77/Cod „Barbosul\"
Editura Polirom, Colectia „Egografii\", Iasi, 2005, 544
p.

„– Auzi, ba? Te crezi Cristos? Pai, futu-ti cristosu\'
ma-tii! Ma apuca iar de barba, trage, zmuceste. O palma. Un
pumn. Inca o palma. Un picior in fluierul piciorului. Si iar ma apuca de barba – ma trage pina la usa, inapoi, pina la fereastra. Si iar spre usa. Gifiie, de parca eu l-as plimba – de sacou. Ii miroase gura. Mai face un dus-intors, cu mine – mereu avind miinile la spate. Ma opreste in
dreptul mesei negre... Ii pute gura. Ma apuca cu o
mina de umarul drept, cu stinga imi umbla pe la barba... Inchid ochii de durere...
– Na, Cristos!
Ceva ma fulgera in git. Asta li se facea popilor
ortodocsi si calugarilor: li se strivea traheea cu creasta
degetelor inclestate in barbi, cu palma orientata in sus. «Fringe-Git» i se spune. Inca o data si inca o data – nu-mi pot stapini tusea, imi lipesc cit pot de mult barbia de piept, ca sa-i nu-i las pumnului sau libertate de manevra... Reusesc...\" (Paul Goma, Culoarea
curcubeului \'77, Editura
Polirom, 2005).

- Un om liber si singur
In primavara anului 1977, Paul Goma fusese arestat si
dus la Securitate, pe Calea Rahovei din Bucuresti. In chiar
prima zi, primele ore, fusese batut. Citatul de mai sus are doua personaje: victima (Goma) si monstrul (nimeni altul decit generalul Plesita). Nicolae Plesita il batuse pe Goma cum se pricepuse mai bine: „Nu puteam sta culcat decit daca imi rezemam ceafa, inalt,de capatul patului; ma sufocam, aveam gitul gros... Si nu legate de vreo emotie:
zvircolituri nebune ale inimii, palpitatii: si, din ce
in ce mai frecvent, o gheara ascutita, usturatoare ma aduna
ghem, in jurul locului unde, cica, se afla inima....\" (Culoarea..., p. 245). Tot ce se intimplase cu Goma in 1977 arata clar: un om infruntase un sistem. Si reusise, la capatul unor luni istovitoare, sa invinga acel sistem:
el nu se lasase tirit in mocirla, nu se lasase
cumparat, ademenit, intimidat. La iesirea din inchisoare, sotia sa urla infata securistilor: „Ce i-ati facut criminalilor, cind l-ati arestat era om si-acuma-i cirpa\". Nu era o cirpa. Era un om liber si putea povesti.
Totul. „In Culoarea curcubeului depusesem marturie
despre ceea ce indurasem eu si familia mea si prietenii si
simpatizantii – si familiile lor – din partea Securitatii, doar pentru ca cerusem... drepturi ale omului\" (Paul Goma, Cod „Barbosul\", Editura Polirom,
2005).

- Ruptura cu lumea scriitoriceasca
Mai are Goma, in Culoarea curcubeului \'77, volum
aparut prima oara in 1979, in franceza, la Editura Seuil, citeva intepaturi drastice fata de confratii sai, scriitorii, care nu l-au sprijinit, care l-au lasat singur si apoi l-au injurat virtos. In timp ce era in inchisoare, este atacat, pe rind, de Eugen Barbu, Nicolae Dragos, Vasile Baran, Al. Dobrescu, Al. Piru. Inainte de aceste atacuri concertate, fusese excluderea din Uniunea Scriitorilor. Il aparase doar Ion Negoitescu si Ion Vianu. In rest, tacere. Securistii, la ancheta,ii spun „simplu: cacatii de scri-i-tori, ei te-au mincat, alde Ivansuc, Gafita, Preda, astia te-au lucrat si au dat vina pe... Pe, ce sa ne mai ascundem: pe tovarasul Ceausescu...\" (Culoarea... , p. 242). Goma are el rafuielile cu scriitorii, dar stie ca, in primul rind, Securitatea si Partidul nu l-au inghitit, au incercat sa-l reduca la tacere si, mai apoi, sa-l racoleze. N-a tinut. Paul Goma a fost ferm, drastic, neingenuncheat.

Astazi, Goma este nu doar un om liber, ci si un om
singur. Singur a fost si in 1977, singur este si acum. Dupa 1990, textele sale ajung sa provoace frisoane nu doar securistilor drapati in democrati, ci si scriitorilor. Incepe sa mute accentele. Incepe sa fie la fel de aspru
si de drastic cu lumea scriitoriceasca, asa cum era cu
Securitatea si Partidul. Este tot mai izolat si tot mai singur, i se reproseaza ca trateaza nediferentiat, ca discuta patimas, ca injura la gramada, ca nu pretuieste pe mai nimeni, ca loveste fara judecata. Apare primul
Jurnal la Nemira, in 1997, si de atunci ruptura se
produce. Goma incepe sa atace GDS, pe Liiceanu, pe Blandiana, este neindurator. Situatia nu-si gaseste leac.

- Teroarea monstruoasa si imbecila Fac parte dintr-o generatie mai tinara (aveam noua ani in 1977) si m-
am intrebat deseori daca Goma nu are dreptate, daca
tratamentul necrutator aplicat lumii culturale, dupa 1990, nu are si un dram de adevar. Cred ca, in multe pagini, sint afirmatii juste. Numai ca, asa cum scriam la inceput, exista un exces care deranjeaza. Am citit si paginile din noul Jurnal 2005, postate pe Internet. Acolo Goma consemneaza fiecare notita care face referire la
el, inclusiv mesajele (cele mai multe aberante) care insotesc textele sale care apar in Ziua, mesaje trimise de cititori anonimi. M-as putea intreba daca memoria sa nu se incarca de lucruri parazitare, daca, atent la tot ce se scrie despre el, Paul Goma nu sufera pentru fiecare rind, daca gunoiul si copacii uscati n-ar mai trebui aruncate, dintr-un soi de liniste si de refacere, tocmai pentru a vedea din nou padurea. Si Culoarea curcubeului \'77 era tot un jurnal, dar acolo simteai, la modul fizic, cum se instaleaza teroarea, cum aceasta Teroare nu e
numai mostruoasa, ci si imbecila. O spune si Goma: „Se
va constata fara efort: Monstruosul aparat al Terorii –
Securitatea – era nu doar crud, nedrept, criminal. Ci si grotesc. Pentru cei cu simtul umorului: comic\" (Cod „Barbosul\").

Dincolo insa de consemnarile sale in extenso in Jurnal
2005, Paul Goma are acum de infruntat calificativul de
„antisemit\". Apelativul porneste de la volumul sau Saptamina Rosie. Am deschis si eu Internetul, la adresa paulgoma.free.fr, si am parcurs textul Saptamina Rosie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia si evreii,
subintitulat „eseu\". Ce am citit eu ar fi o „varianta
augumentata\" la 22 august 2005. Sa facem precizarea ca acest text a provocat suita de reactii, care au culminat cu apelativul de „antisemit\" adresat lui Paul Goma. Sa mai spunem ca jurnalul ultimului an consemneaza de la
cine au venit reprosurile de „antisemit\" si ofera
replicile (unele publicate ca texte de sine statatoare in presa din Romania) lui Paul Goma. Un astfel de fragment, justificativ, a fost publicat in revista Viata Romaneasca. A inceput scandalul, care a dus la sanctionarea
responsabilului de numar, Liviu Ioan Stoiciu, si la
producerea unor comunicate de tot hazul din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, in care se scrie ca membrii redactiei „au exprimat parerea lor de rau fata de publicarea articolului in discutie si si-
au insusit continutul si formularea comunicatului USR
pe aceasta tema\".

- Excesiv si nedrept
Tot acest caz ar trebui sa porneasca de la doua
chestiuni, la fel de importante fiecare:
1. Libertatea cuvintului si a opiniei. Orice om are
dreptul sa se manifeste liber si sa-si prezinte opinia. Nimeni nu poate ingradi dreptul la expresie libera. Uniunea Scriitorilor din Romania, certata cu Paul Goma inca din 1977, aduce discutia pe un tarim extrem de
sensibil, de evanescent. Practic, Uniunea Scriitorilor
intareste calificativul de „antisemit\", pare sa dea un verdict, ceea ce ii ingradeste lui Goma libertatea scrisului; el trebuie, acum, sa se apere si sa se justifice. USR a pus caruta inaintea cailor. In loc sa
se discute, pe textul lui Goma, diverse afirmatii, se
difuzeaza acest calificativ. Pina la urma, Uniunea Scriitorilor a reactionat administrativ, cit timp nu a produs acele citate, texte, fragmente care sa-l incrimineze pe Goma. Intr-o asemenea situatie, comunicatele
Uniunii Scriitorilor, pozitiile publice ar fi trebuit
incheiate la toti nasturii. Trebuia sa fie date exemple din text, era necesara o judecata de valoare si nu una administrativa. Asa cum au fost concepute, comunicatele USR sint sleampat redactate si ele par a fi doar rodul panicii, „ne-am trezit cu mortu\' in casa\", si acum trebuie
sa scoatem camasa cumva.

In definitiv, Goma si-a dorit o dezbatere libera si a
primit o sanctiune administrativa. Iata o posibila explicatie pentru nivelul destul de jos al dezbaterilor de idei din Romania. Cum se ajunge la un punct nevralgic, se tace strategic, se pufneste, se cauta cai ocolitoare, se intervine cu penalizari institutionale. Pina la urma,
Goma ridica o problema de istorie: au avut evreii
vreun rol in ceea ce el numeste „atrocitatile\" comise de Armata Rosie, dupa cedarea Basarabiei, in 1940? Si daca au avut, se mai intreaba Goma, de ce nu recunosc evreii aceste lucruri? Problema, asa cum este prezentata de
noi, pare grava si importanta, si nimeni n-ar avea
obiectii sa fie discutata. Numai ca problema, cum e ea enuntata de Goma, este insotita de o risipa de invective, ceea ce blocheaza discutia, inainte de a fi inceput. Goma nu discuta o problema de istorie, el isi inchide propria lui dezbatere fiind excesiv, nedrept si injurios.
El reduce o discutie care ar putea fi fecunda la o
serie de afirmatii hazardate, extrem de daunatoare discutarii faptelor istorice sine ira et studio.

2. Discutia istorica s-a transformat in incriminare
evreiasca. Desi Paul Goma recunoaste Holocaustul, recunoaste crimele savirsite de romani impotriva evreilor, pluteste un aer de harta cu evreii, cu toti evreii. Cind am citit Saptamina Rosie 28 iunie – 3 iulie 1940
sau Basarabia si evreii, primul meu impuls a fost sa
spun ca Goma reia toate poncifele legate de evrei, ca au slujit comunismul, ca au adus comunismul in Romania, ca s-au manifestat impotriva romanilor. La Goma, insa e mult mai mult, e o acuzare in bloc a evreilor, un stigmat pe care ar dori sa-l puna definitiv, irevocabil. Evreii par
sa fie o natie rea, bolsevizata, atroce, in opinia lui
Goma. Iata citeva citate din Saptamina Rosie: „acolo, in Asia centrala, din august 1941 pina in august 1944 bolsevicii evrei fugari capatasera instructajul apropiat pentru a deveni comisari – guvernanti in tarile
care urmau a fi ocupate si sovietizate\". Multi evrei
s-ar fi manifestat prin „talentele de calai ai romanilor din
Basarabia, Bucovina, Herta intre 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941\".

Aproape peste tot, in textul lui Goma, se vorbeste de
evrei cu doi de \"i\" , nici o nuanta, nici o retinere, nici o pastrare a cumpatului. Sa continuam: „Holocaustul Rosu, de care evreii s-au facut vinovati, inca din 1917, in Rusia…\". Mai departe: „Intre 28 iunie si 3 iulie
1940, dusmanul de moarte – Rusul, avindu-l unealta
fidela, fanatica pe evreu\". Si: „«evacuarea» armatei si a civililor din Teritoriile Ocupate in iunie-iulie 1940 a constituit, din partea evreilor, nu a rusilor ocupanti prilej de agresiune salbatica, fanatica, rasista,
anti-romaneasca, anti-goi, anti-crestina (incalcarea
Poruncii a 6- a!)\". Sa citam din Goma, din nou cu referiri la evrei, evreii cu doi de i: „evreii, incepind din 28 iunie 1940, au dovedit ca sint capabili de cruzime asiata, de violenta oarba, de acte de barbarie, de sadism\". Ei ar fi practicat „omucidul\" care „a intunecat- insingerat intreg secolul al 20-lea o data cu Revolutia bolsevica,
opera teoretica a lor, opera materializata si de ei
prin teroare- teroare-teroare\". De ce s-a ajuns aici, de ce Goma scrie asa, de ce scrie Goma ca romanii s-au „razbunat\" pe evrei, declansind Holocaustul, pentru
Saptamina Rosie?

- Generalizare injurioasa Stiu din cartile de istorie ca exterminarea evreilor a fost politica
de stat in Europa, in Germania si in statele aliate
nazismului, ca Holocaustul impotriva evreilor a fost declansat de virfurile conducatoare. N-a fost o „razbunare\", ci o politica sistematica de
exterminare, ilogica, doar pentru ca erai evreu, ca te
nascusesi evreu. Din acest motiv, peste tot in Europa,
conducatorii de stat actuali isi asuma deciziile politice de exterminare a evreilor din cel de-al Doilea Razboi Mondial. A facut-o si Romania, si Germania, si Polonia (a se vedea rolul polonezilor in suprimarea comunitatii
evreiesti din Jedwabne). Acum, Paul Goma intoarce
logica si spune: si evreii sint vinovati, sint raspunzatori. Ce pare sa se uite este ca a existat o Armata Rosie, un stat sovietic care a actionat impotriva Romaniei si a romanilor. Nu evreii au impus ultimatumul sovietic din 1940. Goma lasa sa se inteleaga ca evreii au fost peste tot in fruntea bucatelor, umar la umar cu sovieticii, si inainte, si in timpul si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Atunci de ce URSS a practicat exterminarea evreilor? De ce Stalin a fost impotriva evreilor? De ce, ca sa revenim la Jedwabne, masacrul evreilor a fost produs de ofiteri sovietici? Si de ce Goma aminteste ca, pentru basarabeni, Antonescu era „Maresalul dezrobitor\"? Ce a insemnat, de fapt, reintrarea armatei romane in Basarabia, nu un lung sir de atrocitati declansate impotriva evreilor, a tiganilor si chiar a populatiei romanesti, chinuita de un razboi pe care nu-l mai recunostea si nu si-l mai
dorea? Orice natie are cozile ei de topor, oportunistii,
fricosii ei. Poate ca au fost unii evrei care s-au bucurat de eliminarea administratiei romanesti din Basarabia. Poate ca unii evrei s-au manifestat cu ostilitate impotriva romanilor basarabeni. Asta cred ca se poate
dezbate, se poate discuta, se poate argumenta sau se
poate nega. Insa Goma nu se opreste aici. Pentru el, Evreul, evreii au fost „coautori: auxiliari zelosi ai bolsevicilor ocupanti ai Basarabiei si Bucovinei
de Nord\". (Saptamina Rosie, p. 331). Imagine
apocaliptica, rautate originara, dispret antiromanesc – acestea sint tezele lui Goma cind discuta de evrei. E generalizare injurioasa, dupa parerea noastra, o
generalizare care ar putea primi termenul de „antisemit\" si s-ar putea incadra intr-o „directie antisemita\".

Ca de fiecare data cind se incearca generalizari,
trebuie sa cauti individualul care te contrazice, care nu se incadreaza intr-o regulaimpusa. Iar individualul pe care vreau eu sa-l invoc este acel evreu pe care
l-am cunoscut in adolescenta mea, la Cimpulung
Moldovenesc, un evreu fara ifose, fara dorinte sa fie mare si tare in UTC, fara ambitii politice, un evreu, Lulu Abramovici, care isi traia adolescenta fara
sa se vada evreu mereu, care traia in aceeasi lugubra
Romanie. Paul Goma vorbeste si in Saptamina rosie si in alte texte de evreii careau avansat in ierarhia comunista. Numai ca, odata intrat in sistem, apartenenta etnica disparea. Nu faceai rau, in comunism, pentru ca
erai evreu sau roman, ci pentru ca pactizai cu acel
sistem, care ne dezonora si ne dezumaniza. Dar au fost foarte multi evrei care au suferit impreuna cu romanii, care l-au aparat pe Goma (Ion Vianu, ca
sa ne reamintim de 1977). Eu cred ca evreii din
Romania au suferit la fel de mult ca si romanii din Romania, dupa razboi, si ca regimul comunist a avut accente antisemite.

- „Campanii antisemite\" au fost si in timpul
comunismului Si mai cred, daca vorbim despre evrei, ca la suferinta Holocaustului s-a adaugat suferinta din anii comunismului. Liviu Rotman explica
intr-o recenta carte cum populatia evreiasca din
Romania a devenit, dupa al Doilea Razboi Mondial, „victima unor campanii antisemite si de limitare a drepturilor omului\". Spune Liviu Rotman: „Dupa o scurta perioada de tranzitie, marcata de speranta revenirii la normalitatea societatii democratice, in Romania se instaureaza un
nou tip de totalitarism, care se prezenta, numai la suprafata si propagandistic, drept opus celui ce se prabusise in august 1944. In fond, instaurind
arbitrariul si desfiintind – treptat – drepturile si
libertatile individuale, el se dovedea, in esenta lui, bazat pe aceeasi structura mentala totalitara. Fireste, procesul de «decodificare» a esentei noului regim a luat timp. Unii dintre evrei s-au lasat inselati de cintecul de sirena a noii Puteri. Cu atit mai mult cu cit aceasta se prezenta ca expresie a unei ideologii internationaliste, deci opusa exceselor nationaliste ce insotisera dureros istoria poporului evreu, in special in ultima perioada. Trezirea va fi dureroasa, dar definitiva. Si ea era una de ruptura\" (Liviu Rotman, Evreii din
Romania in perioada comunista 1944-1965, Editura
Polirom, 2004).

- Ce s-a intimplat cu Goma?
Ma intorc la o intrebare: Ce s-a intimplat cu Goma? Am
in fata doua carti: Culoarea curcubeului \'77 si Saptamina Rosie. De mai multe zile le citesc in paralel si ceva nu se leaga. As vrea sa-mi pot explica. Dupa ce-am citit Culoarea curcubeului \'77, mi-a fost rusine. Dupa Saptamina Rosie iar mi-a fost rusine. Dupa prima carte, despre 1977,
mi-a fost rusine ca parintii mei n-au semnat proteste
impreuna cu Goma. El avea un copil mic, Filip, de un an si citeva luni, dar privea dincolo de siguranta sa si afamiliei. Pentru ca tacerea nu-ti asigura siguranta, ci doar permitea lui Ceausescu sa apese si mai mult pe grumaz. Dupa a doua carte, mi-a fost rusine ca transfera tot
raul pe care l-a vazut cu ochii lui in Basarabia
asupra evreilor.

Nu fac parte dintre cei care se solidarizeaza cu Goma
indiferent de afirmatiile lui, care semneaza proteste de indignare, dar nici nu vreau sa fiu printre cei care il acuza fara sa-l citeasca. As vrea sa-
l inteleg si as vrea sa-mi ramina nestirbita imaginea
lui Goma din 1977. Culoarea curcubeului \'77 este poate cea mai buna cale de intelegere a ceausismului, a Securitatii ceausiste si e foarte bine ca Editura Polirom a editat-o in acest an (chiar dacaa uitat sa mentioneze ca au existat, mai intii, doua editii europene, imediat dupa 1977, si chiar daca Goma spune ca volumul i-a fost maltratat,
prin neincluderea unei prefete care sa explice
aventura cartii dupa 1990, cind a fost prima oara editata la Humanitas, moment in care Goma se desparte de Liiceanu, pe motiv de „retragere\" a exemplarelor).

Marturisesc, in final, si ca n-as fi vrut sa citesc
Saptamina Rosie si sa fie tot Paul Goma autorul, imi este greu sa accept „caderea\" lui Goma.

--------

Din:

http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?
xid=14072&xrubrica=EVENIMENT&return=arhiva&xnrrevista=287

Citesc niste vaicareli de oameni care resimt nostalgia cenzurilor de altadata si cauta din rasputeri ca sa le inventeze ca sa isi justifice vaicarelile. dar va zic eu, nu e nevoie sa inventati chestii rele, ele oricum exista. de ajuns o zi cu rautatile sale, cum spunea cineva pe care in mod sigur nu il chema Martin Hegel.
Exista din cate stiu eu un Institut pentru Studiul Totalitarismului care publica in urma cu ceva vremuri o revista intitulata Arhivele Totalitarismului.
Mai exista, sub conducerea unor oameni ca prof. Gheorghe Buzatu, Gheorghe Cristea, prof. Lucian Boia, grupuri de cercetatori ai istoriei recentei.
Aparuse la un moment un grup activ al studentilor de la Facultatea de Istorie intitulat Militia Spirituala dar nu stiu ce s-a intamplat cu acest grup.
Mai exista un Institut de Teorie Sociala care tine de Acadamie dar din cate stiu, Institutul nu acopera cercetarea istoriei recente.
In fine, cer este ca pentru un astfel proiect trebuie consultate lucrurile care deja exista si ruleaza. Si mai spun si eu, asa cum spunea cineva mai sus, ca cel mai intersant lucru de facut pe siteul asta este literatura, restul fiind chestii paralele, care merita discutate dar in alta parte.

Dacă nu mă înșel, la Sighet există un muzeu de genul acesta. Cu victimele comunismului. Dar cine oare l-a judecat pe Maniu, de exemplu? cine l-a condamnat? Cunoaște cineva cum îl chema pe Președintele de instanță sau pe procuror? Muzeu parcă a fost vizitat și de către un fost președinte al României

Nu sunt istoric și, mai mult ca sigur, nu voi deveni unul.
Sunt om și voi rămâne om. Un om pragmatic. Unii-ar spune cârcotaș. Dar nu pot să fac ceva fără să mă-ntreb:
\"Da\' de ce? La ce bun?\"

Deci vin și întreb:
\"La ce bun stabilirea adevărului istoric?
Ca ura unora sau a altora să fie mai îndreptățită?\"

Când o să admitem că nu există parte fără vină și, în loc să ne cultivăm ura, căutându-i justificări, să o lăsăm pustiei?

Mie, contactul cu violența, de orice fel, nu-mi provoacă simpatie față de victime, ci ură față de agresori.
Mă îndeamnă la violență. Îmi fierbe sângele în vine, chiar dacă victima este un câine, un evreu, un român, un țigan, un copil, o prostituată.

De aceea, un document \"adevărat\" istoric, din punctul meu de vedere, ar trebui să nu facă referire la diferențe genetice, sociale, culturale, politice, șamd. Ar trebui să prezinte atrocitatea dezbrăcată de atributele sale umane. Pentru că este inumană.

Condamnabilitatea omorului nu este proporțională cu numărul victimelor și nu variază funcție de etnia victimelor sau a agresorilor, așa cum nu importă nici metoda prin care este săvârșit.
Atrocitățile nu au fost lagărele. Atrocitatea a fost, este și va rămâne războiul.

\"În orice război, prima victimă este adevărul.\"

Când îl veți dezgropa, domnilor istorici, veți aprinde o lumânare la căpătâiul său?

exista Institutul de Istorie Recenta. daca nu ma insel Militia Spirituala mai exista inca, desi intr/adevar nu prea s/a mai auzit nimic despre ei, intrand in conflict cu sindicatul studentilor de la istorie. cu cercetarile amintite, carti interesante are marius oprea, implicat si in proiectul IIR, cercetarile si concluziile sale fiind extrem de bine argumentate.

si totusi, exista cateva observatii
- s-ar putea ca acest Institut sa ajunga sub conducerea cine stie cui, si daca activitatea este compromisa atunci va fi compromisa ideea intreaga,
- Nu istoria recenta trebuie sa fie studiata: sper ca nu mai e voie de un fel contra-comisari care sa faca o contra-propaganda petnru o contra-revolutie socialista, nu mai este nimeni astazi care sa doreasca intoarcerea la vechile practici,
- Ceea ce poate sa fie studiat este felul in care a fost posibil sa se intample ce s-a intamplat astfel incat sa se evite pe viitor
- o comparatie utila poate sa fie facuta cu activitatea Institutului acela pentru studierea arhivelor securitatii. Tin minte ca Marian Munteanu spunea ca nu-i nevoie de tot acest efort de cautare in arhiva, cata vreme presa de dupa 90 ne ofera suficient material informativ.
- daca acest Institut isi propune sa dezgroape securea razboiului civil si sa umble din casa in casa sa faca arestari (eventual noaptea) atunci mai bine sa ne vedem de ale noastre. Pe zi ce trece creste teancul de hartii stampilate care trebuie sa fie aduse pentru a putea pleca si munci in afara.

Aparitia acestui text semnat de domnul Paul Goma in pagina mea ar putea induce ideea, lucru normal, ca eu ii impartasesc in totalitate ideile si convingerile. Nimic mai gresit! Motivele pentru care acest articol apare in pagina mea sunt enumerate mai sus si nu am de gand sa le repet.
Opinia mea despre acest articol:
Da, sunt de acord cu crearea unei institutii care va obiect de studiu atrocitatile savarsite in perioada comunista. Sustin acest lucru deoarece niciodata nu se vorbeste despre vreun vinovat sau vreun act condamnabil care sa se fi petrecut in anii comunismului, cu toate ca aproape toti cunoastem indeaproape acele acte. (exceptie fac ceausestii)

In ceea ce priveste textului de mai sus pot spune ca domnul Paul Goma se departeaza in mod nefericit de la subiectul principal facand analogii intre \"institute\", acuzand persoane si amestecand alegerea presedintelui UFER si pe LIS intr-o chestiune ce n-are nici in clin nici in maneca cu scopul acestui articol si anume: deschiderea unui for de referendum pe internet ce are ca scop infiintarea ISTBR. ... argumentatia devalideaza scopul. Spun asta deoarece scopul principal este acela de a afla Adevarul si nu acela de a gasi Vinovatii.

Zice neica Goma: \"Comunitatea evreilor nu s-a ostenit să confirme “sesizările” (“foarte grave”, vorba scriitorului român H. Gârbea) prin citate, cum se obișnuiește la noi, în Europa; nici să le infirme si să-și ceară scuze pentru eroare, cum se obișnuiește la noi, în Europa. Obișnuințele europene ar fi presupus: membrii Comunității evreiești se ostenesc să citească întâi, abia apoi să antisemitizeze ceea ce citiseră, cu ochii lor\". Păi, nu știu ce nevoie mai avea de cititate doveditoare cind le ofera singur in chiar paragraful in care le cere. Daca nu sinteti suficineti de perspicace pt a vedea singuri ce zic, uite ca va explic. In frazele citate mai sus, Goma incearca, subtil crede el, sa afirme o opozitie intre iudaism si Europa. Ori trebuie sa fii ori tîmpit, ori incult, ori antisemit ca să nu-ți dai seama de rădăcinile iudaice ale civilizației europene.
Articolasul de mai sus, inainte de a fi antisemit, e de o sofistica rudimentara. Si jenanta, atit pentru autorul lui, cit si pentru cei care-l iau in serios.

Eu credeam că rădăcinile civilizației europene se găsesc în cele două mari culturi antice, greacă și romană. Este adevărat că mulți cărturari evrei au contribuit la dezvoltarea culturii și civilizației europene. De aici, însă, pînă la protocronismul iudaic este cale lungă. Așa că, domnule carbOnx, aș vrea să știu în care dintre categoriile de mai sus mă încadrez.

Pai da, pentru civilizatia europeana monoteismul si crestinismul sint ceva asa, marginal, o chestie accidentala, iar Vechiul Testament la fel.
Dac-as fi zis asa: \"Cine nu-și dă seama de rădăcinile latine ale poporului român...\" - ai fi înțeles că susțin că poporul român are numai rădăcini latine?
Acu, judecă și singur în ce categorie de încadrezi.

Domnule Bogdan,
Salut demersul dvs. de a publica textul domnului Goma, pentru că mi se pare nedrept ca acesta să se afle sub embargoul publicării.
Cât privește antisemitismul, se pare că sensul acestui termen se extinde prea mult, periculos de mult. Și, pentru că veni vorba de atitudini \"anti\", de ce nu se sesizează nimeni de antiromânismul din fraza: \"Holocaustul în România a fost posibil ca urmare a antisemitismului cu rădăcini adânci în istoria politică și culturală a țării\"? Faptul mi se pare cu atât mai grav cu cât această afirmație a fost luată \"de bună\" și asumată la nivelul cel mai înalt. Adicătelea noi, românii avem / am avut o politică și o cultură în care este / a fost adânc înrădăcinat antisemitismul!
Salut din toată inima și ideea înființării unui Institut pentru Studierea Terorii Bolșevice în România, chiar dacă există și alte instituții de acest tip. Pe cine deranjează încă unul în plus? Mai multe creiere, mai mulți ochi, mai multe puncte de vedere, mai multe căi pentru aflarea adevărului. Mai mult, de ce acest institut n-ar avea ca scop aducerea vinovaților în fața justiției? De ce un proces al comunismului este considerat o vânătoare de vrăjitoare, o răzbunare inutilă? De ce să nu fie privit ca un act de dreptate? De ce să scape nepedepsiți torționarii? De ce? Vreau un motiv. Întemeiat. Întemeiat nu pe rațiuni de umanitate, de care ei nu au dat dovadă, ci pe considerente logice, raționale. E logic, e rațional, e drept ca numeroși criminali să scape nepedepsiți?
În fine, aici nu e vorba de \"conflictele din generațiile anterioare\", este vorba despre fapte, e vorba de istorie, de istoria recentă, în care tinerii de azi sunt absolut ignoranți. Multe adevăruri se vor stinge odată cu domnul Paul Goma, și împreună cu noi, ceilalți, mai tineri sau mai bătrâni, care am trăit în comunism. Poporul care își uită greșelile trecutului, riscă să le repete.
Cu respect

Monoteiști au fost și dacii.
Creștinismul a pătruns pe toate continentele.
Evreii nu l-au recunoscut pe Hristos și îl așteaptă în continuare pe Mesia.
Încearcă să mă convingi cu alte argumente.

Herodot spune că tracii adorau patru zeități corespunzînd lui Are, Dionysos, Artemis și Hermes. Într-adevăr, geții îl adorau mai ales pe Zalmoxis. Dar, oricît de ciudat ți s-ar părea, monoteism nu înseamnă închinarea la o singură divinitate ci recunoașterea existenței unei singure divinități. E improbabil ca geții să fi fost cu adevărat monoteism. Și e sigur că, dacă au fost, nu monoteismul lor a influnețat civilizația europeană.
Zici că evreii nu l-au recunoscut pe Cristos. Bun, și? Dacă tu ești părintele cuiva dar nu-l recunoști, asta chiar inseamna nu esti?
Da\' de Vechiul Testament de ce n-ai zis nimic_
Fii sigur că nu vreau să te conving de nimic, mai ales că-mi dau seama că n-am cum.

Procesul comunismului \'46-\'89 il doresc si eu. Prima conditie, absolut necesara, ar fi accesul liber la dosarele Securitatii. Banuiesc ca esti cit de cit informata in privinta acestei chestiuni. Din ce stii tu, evreii sau Elie Wiesel sint cei care pun bete in roate, cei care incearca sa ascunda totul in spatele sintagmei \"secret de stat\"? Și, dacă răspunsul e negativ, caută să înțelegi cum de ai ajuns, totuși, să pui în opoziție evreii și procesul comunismului. Așa o să-ți dai seama cît de ticălos e textul de mai sus.

Eu închei aici discuția, pentru că devine offtopic. Poate o continuăm altădată. Este o plăcere să polemizez cu un om citit.

Nu cred că evreii sunt cei care pun bețe în roate, nu am cunoștință de așa ceva.
Am o rugăminte: să-mi spui, te rog, cum ai ajuns la concluzia că am pus în opoziție evreii și procesul comunismului?
Cât despre textul domnului Goma, pentru a putea afirma că acest text este ticălos sau nu, îmi trebuie mult mai multe date decât cele de care dispun acum. Eu la școală am învățat o istorie, acasă altă istorie, și în prezent sunt în curs de a descoperi iar altă istorie.
Am o observație în legătură cu polemica ta cu Florin: ambele teze - atât cea a monoteismului, cât și cea a politeismului dacilor - au fost argumentate de diverși istorici (ex.: V. Pârvan pentru monoteism, C. Daicoviciu pentru politeism). Se pare încă că dovezile arheologice ar conduce spre a doua variantă, a politeismului.
Salutări

Prima formă cunoscută de monoteism este egipteană, Aton. Eliade susține că evreii au adoptat această formă de religie de la egipteni și apoi i-au creat o imagine mixându-i caracteristicile cu cele ale zeilor cananiți.

Il carati pe Paul Goma de la monoteism
la politeism
si incet incet ajumgeti si la bolsevism :-)
Domnilor, incepeti cu aderarile la
faimosul institut si poate o sa vina si
Mircea Dinescu
sa denunte niste securisti, nu ?
Curaj :-) ISTBR = Institut pentru
Studierea Terorii Bolșevice în
România- semnaturi domnilor,
semnaturi.
( trebuie sa recunoasteti ca sint mereu
on topic )

În cel de-al doilea comm ce-mi aparține, a se citi, în ultima propoziție: \"Se pare însă că... (nu \"încă\"). Scuze pentru marea cacofonie, se mai întâmplă din cauza vitezei! :))