Paul Bogdan

Poezia are început și final după modelul rondelului. Doar începutul și sfârșitul, nimic altceva din rondel. Această metodă de subliniere a temei este un procedeu perimat.

Personajul este trimis fără logică (o fi dar eu nu o văd! poate nu am citit la fel de mult ca dumneavoastră))dintr-un loc în altul prin construcții sentimentalicoide, lungi și pompoase.
După opinia mea sunt patru strofe(fragmente) disparate din punct de vedere al logicii narative. Patru strasuri pe un schelet ideatic incert. Sesizez doar procesul de îmbătrânire. Nicăieri o vrăjitoare din Oz care dorește însuflețirea omului de tinichea. Desigur, se pot emite sute de idei pe marginea unor formulări neclare.
Dorothy are pantofi roșii, dar probabil este mireasă acum sau s-a dorit o notă disonantă cu macii. Dar cum ar fi sunat \"pantofii într-un câmp de maci albi...?\" mi-ro-bo-lant!
Sau poate în pantofi se află vrăjitoarea??? Atunci retractez spusele de mai sus. Dar mă îndoiesc(!), doar Dorothy a adormit în câmpul de maci, nu vrăjitoarea... parcă. Scuze, am citit cărțulia acum vreo 25 de ani.

Nu sunt avocat. Sunt editor. Vă rog să luați în considerare primul meu comentariu.

Domnule Munteanu, ați declarat că sunteți \"creștin fără voie\", asta, după orice logică, fie ea și ca a dumneavoastră, defectuoasă, înseamnă că nu doriți să fiți creștin. Știu, o să mă luați la întoarceri din condei în sensul că de fapt ați spus că nu v-a cerut nimeni părerea. Am vrut să vă demonstrez că putem vorbi în gol cât dorim.

Nu vă înțeleg virulența... se regăsesc în text, prin generalizare și adresare directă, mai multe atacuri la adresa mea.
Presupuneri de genul: â
\"Nu cred că v-ați dori enoriași morali\", de parcă \"obiectul muncii mele\" nu ar fi în slujba lui Dumnezeu ci fabricarea de monstruleți, mă face să cred că aveți mari probleme raționament și o libertate pe care nu mi-aș asuma-o în locul dumneavoastră.
Nu este vorba de orgoliu profesional, căci așa ceva nu există, ci un atac la sistemul meu de valori. E ca și cum v-aș insulta mama și aș pretinde de la dumneavoastră un răspuns rațional, ponderat.

N-aș vrea să par fanatec(ar fi o totală eroare) dar nu pot să nu mărturisesc temerea că tonul și incisivitatea dumneavoastră îmi arată că deja v-a luat dracul...
Miștoul dumneavoastră adolescentin nu mă poate nici măcar supăra.

Șerban, eu îți pot răspunde de unde s-a plecat și unde s-a ajuns, dar nu pot înțelege raționamentul mamei tale.

Pentru a nu face istoria religiilor, o schemă:

Biserica înseamnă adunare în numele Său și mai înseamnă Hristosul prin sinoadele episcopale(ca for legislativ) și, desigur, enoriași... foarte profan formulat!
Liturghia inițială era rudimentară. Se binecuvânta pâinea, se frângea \"în amintirea\", la fel și vinul. Aceste lucruri se făceau ințial în case de rugăciuni evreiești, în timpul ritualurilor iudaice(creștinismul până la intervenția lui Petru, a fost considerat o sectă a credinței iudaice), când se citeau și cărțile Vechiului Testament, psalmi... etc. Ulterior au interveni în slujba de liturghie cărțile apostolilor și Evangheliile.
Urmând tradiția ritualurilor, Liturghia a fost împărțită în mai multe părți, pregătirea, a catehumenilor... nu vreau să intru în detaliu.
Apoi fiecare popor și Biserică a oferit un caracter propriu. Spre exemplu, în unele părți ale Africii în Biserica Catolică se slujește în ritm de tobe. Și Biserica Etiopiană are toba ca obiect de cult... despre aceaste lucruri s-au scris mii de cărți.
Ce este important de reținut despre evoluția Liturghiei.
Toate aceste modificări au fost făcute în urma unor sinoade episcopale care au dreptul de a face acest lucru cu titlu de moștenitori apostolici ai harului în persoana lui Hristos.

Pot face o presupunere, mama ta este atentă DOAR la formă cu toate acestea se pare că nu îi strică...

Domnule Vasile Munteanu, sunteți o persoană liberă, aveți libertatea de a trăi până la adânci bătrâneți închinându-vă nimănui.
Întrebarea este cam lungă dar:

Dacă un copil aparține unei anume religii, sau nu apraține vreunei religii, poate opta pentru lecții de religie proprie (sau refuza aceste lecții), printr-o simplă cerere. Cel puțin așa spune legea.
Dacă aparține unei școli în care se predă creștinismul ortodox, elevul de altă confesiune poate frecventa orele de curs în altă parte, în cadru specializat, de unde aduce notele pentru a-i fi trecute în catalog.

Nu este \"o exaltare\" poziția mea prin acest articol. Este poziția pe care o iau în mod oficial împotriva unor minoritari din postura de majoritar discriminat.
Fondul articolului este: De ce să hotărască o minoritate alegerea majorității? ... este, după cum cred că ați realizat, o întrebare retorică.
Vă înșelați, bisericile confesionale încă există. Ele poartă \"vina\" de a fi culturalizat în istorie o mare parte a intelectualilor români.

Părerea dumneavoastră despre preoți este iarăși liberă de orice constrângeri. Eu unul cunosc preoți care ar putea merge pe apă dacă ar folosi la ceva.
Având în vedere că se vrea o schimbare ce afectează credința și nu biserica impune icoane în școli... Nu este vorba de ce ar vrea biserica să facă dracului ci, de ce vrea dracul să facă bisericii. Acțiunea este săvârșită în autoapărare legitimă.

Dan, mulțumesc...!


Livia,
Poate că ai dreptate în ceea ce privește explicația cu imaginea... fraza ar da loc la interpretări diferite.
Prima sugestie nu mi se pare valabilă. Este o poezie-scenariu, este o indicație scenică după modelul ultimelor mele proze. Poate am să continui formând un ciclu de volum.
Răspund astfel ca să se observe că am făcut o modificare la sugestie. Ar rămâne nescris... :D

Doar o mică parte din ea rămâne în mine
- imaginea ei de când eram copil-,
agățată de groaza de a fi singur.

Dan, orele de religie sunt ore de religie și nu de specialitate într-o ramură a religiei.
În școli nu se predă exclusiv \"creștinismul ortodox\" ci religia proprie.

Stimată domnișoară, indiferent de câtă inteligență debordantă și erudiție auctorială ați da dovadă, nu aveți dreptul de a vă insulta cititorii.
După câte am observat, domnul Gelu Bogdan Marin a fost foarte reținut și politicos în comentarii lucru care nu vă justifică reacția.
Dacă nu suportați critica negativă opriți comentarille sau nu mai publicați pe acest site.

Dacă dumneata consideri că lipsește acolo un substantiv înseamnă că așa trebuie să fie.

Cât de mult mă bucur că faci parte dintre aceia care știu care este datoria altora...

Domnule Hitter, eu știam că la arte plastice sunt băieți deștepți. În afara elucubrațiilor hăhăite sunteți în stare și de altceva? Nu de alta dar cine vă citește ar putea crede că sunteți scăpat de popă din scăldătoare.

Ramona, astea sunt considerente teologice, ortodoxe în cazul acesta. Ce să faci(?!), nu toată lumea vorbește în limbi...
Rândurile de mai sus sunt pentru aparenta nevinovăție de care dai dovadă. Trebuie să înțelegi că nu toată lumea este penticostală. Unii chiar au sfintele taine... știi tu, alea uitate de neoprotestanți.
Nu mai fi răutăcioasă cu noi, soro.

Andrei... abia pot să mă abțin!
Îți fac o favoare, mâine nu am să vin.

Ramona, tu ești când simpatică, când simpatică.
Hai să-ți vorbesc în pilde...
Pe data de 16-18 am primit o diplomă de la Parlamentul României pentru \"participarea la Micul Dejun de Rugăciune și contribuția la dezbaterea cu tema Libertatea Religioasă\". În paranteză fie spus, a fost o acțiune a Parlamentului României la \"sugestia\" Bisericii Baptiste, desfășurată sub \"înaltul patronaj\" al domnului Bogdan Olteanu care a lipsit cu desăvârșire. În fapt, la această acțiune au fost prezenți doar câțiva parlamentari, nici măcar a zecea parte dintre aceia care sunt în \"grupul de rugăciune\".
1. Nu m-am atins de mâncare (cu toate că eu nu intrasem în post), din respect pentru BOR și Biserica Catolică,
2. Am avut plăcerea și răbdarea de a asculta și luarea de poziție a Bisericii Penticostale.
Până aici nimic clar pentru ceilalți cititori.
Ei bine, Ramona, dacă tu ești penticostală și nu te închini la chip cioplit și zugrăvit... de ce ai atitudinea aceasta?
Respectul pentru altă religie este absolut necesar într-o societate deschisă. După câte știu eu, nu există religia atee dar aș fi profund indignat dacă un copil ateu (mira-m-aș să existe așa ceva!) ar fi forțat să sărute o icoană. Indignarea mea ar fi egală în măsură dacă acel copil ar fi penticostal, baptist, adventist sau musulman. Evanghelizarea nu se face cu parul!
Cred că în această problemă doar unitățile școlare sunt în măsură să decidă și asta după consultarea părinților.
Următorul pas va fi interzicerea în școli a insemnelor religioase la purtător, așa cum s-a întâmplat în Franța.
Pe mine, unul, niciodată nu m-a deranjat să stau la masă cu un musulman sau un penticostal cu toate că porunca psaltică spune altceva... poruncă pe care preoții o repetă înainte de fiecare Sfântă Liturghie.
După opinia mea, dracul este atât de prezent în societate încât orice formă de religie sau confesiune creștină este binevenită în luptă.
Știi, Ramona, noi (adică eu și tu și alții) ne numim Biserica Luptătoare, pentru că mai avem suflet în noi ca să o facem.
Să mă ierți dacă par mitocan în această luptă dar și atitudinea mea ajută la ceva.

P.S. Ramona înseamnă protector... acuma depinde a ce.

Florin, unde la Târgul de carte Gaudeamus?

După opinia mea este o narațiune cu expresii forțate și nesusținute. Greșeli de exprimare foarte multe.
-Chiar și cei mai stilați oameni o au.(frica)
Ar fi trebuit să presupunem că cititorul ar fi avut impresia că omul manierat(stilat), nu este supus acestui sentiment?!
-Pericolul neprevenit, duce la toate acestea și lovește fără să vrem
Cum adică pericol neprevenit? De către cine... neprevenit?! Poate pericol neprevăzut.
-Păsările, nici nu mai vorbesc; ...(?!)
-Care o mai apucau! Ce se întâmpla cu cele care nu \"o mai apucau\"?
-Totul, nu dură prea mult, urgia se dezlănțui. ...sensul este ambiguu
-Crengi groase, de copaci firavi, zburau care-ncotro.
Nu prea au copacii firavi \"crengi groase\"
-Vântul, destul de puternic, transformă ușile și ferestrele, într-o dârdâitură, cutremurătoare.
...parcă era furtună(destul de puternic?!) și apoi, în ce a transformat vântul ușile și ferestrele, într-o dârdâitură?
- o mogâldeață, făcută mică, ... sintagmă tautologică
-Singurul lucru pe care mai puteam să-l fac, era să-l iau în brațe și să ne unim curajul rămas, de teama ce ne-a marcat.
a uni curajul de teama...

Nu vă recitiți textele. Altfel nu se explică cum, în pofida unei înclinații spre descrierea în detaliu, frazele conțin erori de exprimare.
-Este la fel de bătrână, semănând cu casa
sau/ este bătrână, seamănă cu casa
-Anii de muncă și toți la un loc îi ieșeau prin pielea crăpată
sau/anii de muncă, toți la un loc, îi ieșeau...
-O amintire îi pâlpâie pe la urechi și zâmbește ușor, întorcându-se cu privirea către fereastra de la care privea moșul, îi făcu semn cu mâna.
cine îi zâmbește pe la urechi, amintirea?
sau/ o amintire îi zâmbește pe la urechi, zâmbește ușor, întorcând...
-după copiii ei, care uitase(ră) că mai sunt și ei pe lume
etc.
Există și câteva greșeli de ortografie

diacritice

Consider că mișcarea feministă ar trebui să facă încă un pas înainte! Ar trebui ca toate accesoriile purtate de femei, actualmente substantive masculine, nu numai fucțiile, să capete forma feminină.
Propun pentru viitoarea ediție a noului DOOM ca acum, când femeia poartă pantaloni, substantivul masculin \"pantalon\" să capete și forma feminină, pantaloană-pantaloane; Ochelari-ochelare (defectiv de singular), cuțit-cuțită(iar la plural să accepte masculinul- cuțiți).
Pentru ca să existe o echitate democratică consider că ar trebui să se procedeze și vițeversa. Adică, atunci când un mascul unge margarină pe pâine, ar trebui să se spună că el unge \"margarin\" pe pâine... o damă va unge \"untă\" și tot așa...

Replică veche la un subiect învechit

Parodia-i faină! Scârție la ritm doar într-un singur loc.
-Iar urîtul ăla (cică-i de la ziar),
Pentru două poze, a dat un sutar.
... -de

\"chiar și ași(i) la hoție\"

În catrena, nu prea bleagă,
de un splendid șarm uni,
gen(i)u dă să se-înțeleagă
că-i corect scris făr-un i.