Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Articoledialogue

Desființăm femininele?

DOOM-ul și genul (1)

11 min lectură·
Mediu
O avocată devenită celebră cu ocazia “crimei din Primăverii” susținea sus și tare în timpul unei emisiuni televizate că dumneaei este “avocat”, nu “avocată”, simțindu-se, după toate aparențele, ofensată de un domn care se încăpățâna să i se adreseze cu “doamna avocată”. Despre cauzele unor astfel de atitudini am mai vorbit, însă țin încă o dată să subliniez, pentru doamna respectivă și pentru toți amatorii de substantive masculine ce denumesc profesii, titluri, ocupații, funcții, meserii ce pot fi exercitate și de femei, că limba română dispune de genul feminin pentru o mulțime de astfel de substantive. Prin urmare, nu este incorect, nici jignitor pentru doamne să folosim substantive feminine cum ar fi: avocată, deputată, președintă, judecătoare, consilieră, reporteră, traducătoare, chiar și tutoare, referentă, lectoră, translatoare, redactoare, administratoare, filologă, biologă (și altele similare: astrologă, psihologă, grafologă etc. etc.) deși acestea din urmă și altele asemenea sună destul de nefiresc, fie din cauza rarei lor utilizări, fie din cauza adoptării unei forme feminine literare nefericit alese (de pildă, pentru “administrator” circulă în limba română femininul “administratoră”, cu o frecvență suficient de mare pentru a fi adoptat ca literar, căci, nu-i așa, uzul impune norma; pe de altă parte, dacă pentru “redactoare” se menționează că este utilizat rar, pentru “administratoare” raritatea folosirii nu e menționată, deși este posibil ca frecvența lui să fie mult mai redusă decât în cazul lui “redactoare”). Interesantă este situația formei feminine a substantivelor-nume de profesii terminate în -log. Acestea și-au dobândit femininul literar prin adăugarea lui -ă în coada substantivului masculin corespunzător: biolog-biologă, stomatolog-stomatologă, ecolog-ecologă, viitorolog-viitorologă, neurolog-neurologă etc., iar flexiunea se face pe modelul psihologă-psihologei-psihologe. Forme destul de bizare, nu-i așa? Însă noul DOOM ne atrage atenția între paranteze că forma feminină este rar utilizată, deci să nu ne speriem, putem spune liniștiți “doamna psiholog”, că nu-i bai. Ceea ce nu menționează noul DOOM (deși, nu-i așa, uzul impune norma) este forma populară pentru femininul acestui tip de substantive, terminată în -loagă, care, oricât de “zgâmboită” ar fi, circulă totuși în limbă și cu siguranță are o frecvență mai mare decât forma literară. Așadar, să ne ferim în orice caz de forme ca “psiholoagă”, “stomatoloagă” etc., pentru că nu sunt acceptate nici măcar ca forme populare, dar să folosim în voie feminine populare / familiare cum ar fi dăscăliță, doctoreasă, notăreasă, coloneleasă și, mai ales, ministreasă, acest cuvânt care ar trebui să ne fie drag, ca fiind singurul corespondent feminin pentru substantivul “ministru”. Ei bine, cu acest din urmă cuvânt ajung la din nou la necesitatea introducerii unor feminine în limba română. Am spus mai devreme că limba română dispune de genul feminin pentru o mulțime de substantive ce denumesc profesii, titluri, meserii, ocupații, funcții. După toate aparențele, mulțimea aceasta nu este, totuși, suficient de cuprinzătoare. Cel puțin, așa deducem din dicționare, care, nu-i așa, folosesc din plin principiul “uzul impune norma”. De abia odată cu noul DOOM au intrat în limba română literară forme de feminin ca: politiciană, senatoare, abatesă, astronaută, halterofilă, grefieră, procuristă, coraportoare, mineralogă (rar), dirigintă, modelieră, modelatoare ș.a.; până acum existau doar echivalentele lor masculine. Interesante sunt femininele literare nou introduse ale lui “notar” și “factor”, care sunt “notăriță”, respectiv “factoriță”, după modelul mai vechi “doctor-doctoriță” sau “primar-primăriță”. Aceste simpatice feminine în -iță sunt singurele forme literare acceptate de DOOM, care tot justifică atâtea și atâtea modificări ale normelor prin uzul care impune norma. Foarte interesantă ar fi o anchetă privind uzul lui “notăriță” și mai ales al lui “doctoriță”. Oare câți români folosesc adresări de genul: “doamna notăriță” sau “doamna doctoriță”? Stând strâmb și judecând drept, parcă mai firesc sună “notară” sau “doctoră” și probabil că rezultatele unei anchete ar lămuri definitiv lucrurile. Însă poate că Institutul de Lingvistică are de realizat lucruri mai importante decât anchete lingvistice… Dar să ne oprim puțin la substantivul “doctor” și la formele lui de feminin. Pe de o parte, avem femininul popular “doctoreasă”, pe de alta, femininul “doctoriță” (pe care, nefiind însoțit de nici o mențiune între paranteze, îl considerăm literar), ambele cu două sensuri: 1. soție de doctor și 2. femeie care practică medicina. Însă substantivul “doctor” mai are și un alt sens: titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care deține acest titlu. Pentru acest sens, “sărăcăcioasa” limbă română nu dispune, pare-se, de o formă de feminin sau de mijloace pentru a o alcătui. Sau, cel puțin, așa ne spun academicienii, care nu s-au gândit încă la introducerea unui feminin în acest sens. Deci, după ce o doamnă a fost doctorandă, va deveni doctor, pentru că așa spun normele limbii. La fel stau lucrurile și în cazul lui masterandă (nou introdus, odată cu masculinul “masterand”), căci, probabil, un feminin pentru “master” ar atenta la simțul estetico-lingvistic al unora sau altora. Dacă mi-ar arde de glumă, aș zice că, probabil, masterandele care iau masteratul sunt atât de puține, iar doctorandele care iau doctoratul, așijderea, încât nu mai e nevoie de un feminin pentru master sau doctor. Sau aș propune scoaterea definitivă din dicționar a femininelor pentru tipul de substantive abordate aici. Dar nu-mi arde de glumă. Și pentru că nu-mi arde de glumă, vin și pun o întrebare cât se poate de serioasă: cum se face că unele substantive nou intrate în limbă, de tipul celor discutate aici, sunt acceptate de DOOM 2 cu tot cu corespondentele lor feminine *, iar altele, nu **? Cum nu mă aștept la un răspuns, pornesc să găsesc explicațiile pe cont propriu. Ele ar putea veni din două direcții: pe de o parte, din direcția – să-i zicem – socială, adică: explicația, doamnelor și domnilor, este faptul că în societatea noastră sau aiurea funcțiile/meseriile/ocupațiile/profesiile respective nu sunt exercitate de femei deloc sau sunt exercitate de femei în procent foarte mic, deci forma feminină nu-și are rostul. Dar pe această logică nu și-ar fi găsit femininul în limba română cuvinte ca astronaut, cosmonaut sau chiar abate ori senator. Pe de altă parte, explicația ar putea veni din direcția uzului ce impune norma, de care se face atâta… uz. Adică, doamnelor și domnilor, respectivele substantive sunt rar folosite la feminin în limba vorbită, sau nu se folosesc deloc în forma lor feminină, deci aceasta nu a fost introdusă. Însă privind din această direcție nu ar mai fi trebuit introduse feminine ca psihopedagogă, politologă, alergologă ș.a. Și, să fim serioși, chiar așa de rar sunt folosite cuvinte ca rockeriță, rapperiță, fană ș.a., astfel încât să nu merite să intre în dicționar? Confuzia în folosirea de către vorbitori a formei feminine pentru substantivele în cauză este întreținută, evident, de lucrările lexicografice actuale. De pildă, noul DOOM acceptă o formă feminină pentru “redactor”, dar nu și pentru “tehnoredactor”, acceptă femininul “decană”, corespunzător lui “decan”, dar nu introduce un feminin pentru “prodecan”, acceptă “lectoră” și “conferențiară”, dar nu și “rectoră”, care să corespundă lui “rector” etc. Mai mult, pentru unele grade militare, acceptă forme feminine familiare / populare / învechite, pentru a denumi soția ofițerului respectiv – colonel-colonelă (învechit și rar) / coloneleasă (familiar), maior-maioreasă (fam) – iar pentru altele nu acceptă – de pildă, pentru “general” (“generăleasă” nu apare nici în DEX 98, nici în DOOM 2), iar pentru altele nu menționează că forma respectivă – de pildă, “căpităneasă” – ar fi populară, familiară sau învechită, deci am putea să o luăm de-a dreptul literară. În plus, dacă până acum DEX 98 accepta un feminin pentru “procuror”, și anume “procuroră”, în DOOM 2 acesta din urmă dispare, ca și “egiptologă”, prezent în NODEX, dar absent din DOOM 2, căci, nu-i așa, nu avem nevoie de ele, cum probabil nu avem nevoie de un feminin nici pentru “prefect” sau de alte și alte feminine. Dar cine decide dacă avem sau nu nevoie de acestea? Desigur, domnii lexicografi, care au decis că avem neapărată nevoie în limba română de substantivul englezesc “mister” precum și de echivalentul său feminin, “mistress”… Firește, ezitările, confuziile, omisiunile în ceea ce privește folosirea femininului în cazul substantivelor despre care fac vorbire, la toate nivelurile (academic, oficial, mediatic sau chiar popular) devin normale în aceste condiții, fiind favorizate de către înșiși cei însărcinați a reglementa limba română. Se pare că într-un trecut nu prea îndepărtat limba română era mult mai maleabilă în privința genului, neavând restricții pentru formele de feminin, și, cu expresivitatea caracteristică – ce începe să se piardă, din păcate – crea corespondente feminine pentru mai toate masculinele, fie și numai pentru a denumi soția celui ce avea ocupația desemnată de substantivul respectiv. De pildă: vornic-vorniceasă, polcovnic-polcovniceasă, paharnic-păhărniceasă, prisăcar-prisăcăriță, dăltuitor-dăltuitoare, podar-podăriță, olar-olăriță/olăreasă, cioplitor-cioplitoare, morar-morăriță/morăreasă, hangiu-hangiță/hangioaică, păstor-păstoriță, cioban-ciobăniță, tâmplar-tâmplăreasă, ciubotar-ciubotăreasă, cizmar-cizmăreasă, zidar-zidăriță/zidăreasă, paracliser-paracliseriță, cărător-cărătoare etc. Prin urmare, avem resurse, avem mijloacele necesare și obișnuița folosirii lor, avem tradiția femininelor, avem o cerință internă a limbii pentru feminine, avem o limbă ce ne oferă o mare libertate în crearea de noi cuvinte. Însă, în aceste vremuri moderne, în toiul influențelor străine (a se citi anglo-americane), străine de latinitatea noastră care permite și cere mai mult în exprimare, mai avem, mai nou, și o reticență a academicienilor – absolut nejustificată! – de a introduce femininele în cauză. Da, absolut nejustificată, cum nejustificată este și introducerea unor anglicisme absolut inutile, intrate în limbă odată cu o trecătoare modă, dar care vor fi consolidate în limba română datorită acceptării lor la nivel normativ: agreement, all-right, Big Brother, board, boy, brunch, coroner, coffee-break sau altele asemenea. Fiindcă este vorba de cuvinte intrate sau neintrate în dicționar, atenție la cuvintele intrate în uzul care, zice-se, impune norma, dar neluate în considerare de noul DOOM, cum ar fi: ufolog și ozeneolog ***, editor (accent pe a doua silabă, sens: redactor), balneoterapeut (există doar balneoterapie) bioenergetician (de abia s-a introdus bioenergie), hip-hopper (hip-hop e nou introdus de DOOM 2, pentru hip-hopper și mai ales pentru hip-hopperiță mai curge multă apă pe Dunăre), balneofizioterapeut, înțelept (substantiv) ****, promoter și promoteriță, stylist, hair-stylist, make-up artist, merchandiser, webmaster, webdesigner, zoobiolog, free-lancer etc. etc. etc. Desigur, nu toate au ce căuta în limba română, dar unele sunt extrem de uzitate, iar cele ce vor intra oficial în română vor avea destul de așteptat pentru o formă feminină, dacă aceasta va fi vreodată introdusă în dicționare. Așteptând în van modificări în limba literară care să pună femininele în dreptul lor și asumându-mi din nou rolul de “vox clamantis in deserto”, închei cu o listă lungă și, desigur, incompletă, de substantive prezente în DOOM 2, desemnând ocupații, profesii, titluri, funcții, meserii, care vor rămâne, probabil, de-a pururi masculine (desigur, alături de substantivele ce denumesc gradele militare și de cele introduse doar cu formă de masculin, enumerate mai jos, în nota de subsol **): tapițer, tarabagiu, critic, coroner, tehnoredactor, trimis, globe-trotter, designer, master, doctor (titlu), boss, manager, cărturar, copywriter, cenzor, custode, comisionar, prezident, procuror, prodecan, ministru, prim-ministru, prim-procuror, pilot, copilot, prim-secretar, lăcătuș, sculer, rector, prefect, egiptolog, golgheter, fundaș, discipol, jurat, jocheu, chirurg, medic, bancher, impresar, zugrav, ghid, anticar, ………… Las cititorilor plăcerea de a completa această listă, și îi invit să cugete înainte de a folosi automat masculinul pentru acest tip de substantive, măcar pentru cele care au totuși corespondente feminine acceptate de norme, căci, așa cum am spus mai devreme, nu e incorect să le folosim. Este chiar recomandabil, pentru a vorbi o limbă corectă, să le folosim măcar pe cele existente în lucrările normative. Și, de ce nu, chiar și pe cele inexistente, de tipul “doctoră”, “notară” sau “redactoră”, căci va veni, probabil, ziua când uzul va impune norma și în această privință, înlăturând reticențele academicienilor care nu s-au sfiit să opereze în noul DOOM alte modificări, mult mai iritante, dictate de “uz”. ______________________ NOTE: * Substantive nou introduse cu forme masculine și feminine: informatician-informaticiană, debarasor-debarasoare, ecologist-ecologistă, machetator-machetatoare, prim-solist – prim-solistă, oceanolog-oceanologă (rar), confecționer-confecționeră, masterand-masterandă, automatist-automatistă, gastroenterolog-gastroenterologă, generalist-generalistă, gerontolog-gerontologă (rar), terapeut-terapeută, fizioterapeut-fizioterapeută, futurolog-futurologă (rar), investitor-investitoare, kinetoterapeut-kinetoterapeută, mitingist-mitingistă, psihopedagog-psihopedagogă (rar), psihoterapeut-psihoterapeută, alergolog-alergologă (rar), politolog-politologă etc. ** Substantive nou introduse doar cu formă masculină: boss, enolog/oenolog, tapiser, supervizor, terminolog, hacker, cameraman, supervizor, genist, fiziopatolog, finanțist, învățat, biker, rocker, dealer, fan, bodyguard, rapper, ranger etc. *** UFOLOG – nu figurează în DOOM 2, dar apare în DEX 98 și NODEX, iar ufologie (prezent în DEX 98 și NODEX) apare în DOOM 2 ca nou introdus; OZENEOLOG – de abia DOOM 2 introduce abrevierea OZN ca termen de sine-stătător, ozene (care apare în DEX 98) și ozeneu (care apare în NODEX) nu apar în DOOM 2, ozeneologie există în DOR, nu există în DOOM 2, deși toate aceste cuvinte ar putea pune probleme de scriere și / sau pronunțare, pe care DOOM e menit să le lămurească; pentru substantive care să denumească specialistul / specialista în ozeneologie mai avem de așteptat **** ÎNÞELEPT – în DOOM 2 figurează doar ca adjectiv, cu formă de masculin și feminin. În DEX 98 se precizează folosirea lui frecventă ca substantiv. Pentru “egoist”, DOOM 2 este mai îngăduitor, acesta figurând și ca adjectiv, și ca substantiv.
01818.686
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
2.140
Citire
11 min
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Andrei. “Desființăm femininele?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-andrei/articol/209594/desfiintam-femininele

Comentarii (18)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

APAm plecat
Cristina,

Iata ca citesc un nou text de tine si din nou sunt impresionat. Impresionat pozitiv de seriozitatea scrisului tau, de argumentatia temeinica si de stilul deosebit. Impresionat negativ de faptul ca ai numai 42 de vizualizari. Si totusi m-am obisnuit cu aceasta realitate de pe agonia. De altfel in ultima vreme intru pe agonia doar pentru a vedea ce ai mai postat.
Articolul tau este extrem de interesant si ar trebui trimis la Academie, la lingvisti si la sociologi pentru ca, asa cum sugerezi, acceptarea si neacceptarea unor feminine indica o anumita mentalitate prezenta in societatea in care traim. Putem deduce din analiza ta gradul de emancipare a femeii, nivelul pana la care i-a fost permis sa se ridice. Astfel, daca doctorita a intrat de mult in lexic, o data cu deschiderea portilor institutiilor de invatamant superior si in privinta femeilor (la fel inginera, arhitecta si mai toate meseriile), titlul de doctor pare a fi rezervat exclusiv barbatilor. Pentru ca, nu-i asa, or fi si femei care obtin titlul de doctor, dar ele sunt exceptii, putine si nereprezentative. Sau, a obtine titlul de doctor este o treaba atat de masculina, incat chiar daca esti acceptata ca doctoranda (sa fie oare femeile mai predispuse decat barbatii sa nu-si obtina titlul de doctor, sa ramana vesnic doctorande?) pentru a deveni doctor trebuie sa-ti depasesti sexualitatea, sa ti-o anulezi, sa te masculinizezi. \"Caci, adevar va spun voua, femeile care vor intra in imparatia doctorilor vor deveni barbati!\"
La fel se intampla cu minstru, prefect,rector s.am.d. Dar, daca aici putem sa intelegem (foarte putine femei sunt intr-adevar prefecte sau ministre), este inexplicabila jena pe care o avem in folosirea femininului directoare, respectiv inspectoare, desi acestea sunt acceptate si suna foarte firesc in limba romana, si, mai mult decat atat, exista nenumarate directoare si inspectoare, mult mai multe decat barbati in aceste functii. Si totusi, daca mergi la registratura ISMB-ului ai sa vezi ca cererile adresate doamnelor care detin functia de inspector general (daca nu ma insel, trecutul mandat de inspector general l-a avut o doamna) sau de specialitate (foarte multe doamne) incep invariabil cu \"Doamna Inspector\". La fel stau lucrurile si in cazul \"Doamnei Director\".
De asemenea, foarte curios, exista secretara, dar nu exista secretara de stat, ci numai secretar de stat. Exista redactor-sef dar nu si redactoare-sefa.
Spuneai de psihologa, dar ce sa mai vorbim de filozoafa, care are exclusiv un sens peiorativ, fapt cu atat mai straniu cu cat sophia, ca si filozofia, este de gen feminin. Filosofia a fost si imaginata ca fiind o distinsa doamna de catre Boethius, ale carei vestminte sunt sfasiate de catre barbatii filosofi (un fel de violatori ai intelepciunii). Oare dintr-o anumita prejudecata heterosexuala sa provina faptul ca sunt acceptati numai barbatii sa fie iubitori de intelepciune (o femeie)?
Cat timp va mai trece cand vom vedea la televizor in josul imaginii vreunei Gabriela Liiceanu sau Andreea Plesu scris, fara nimic ridicol, cuvantul \"filozoafa\"?!
0
@nicolae-diaconescuNDNicolae Diaconescu
La țară doctoreasă are uneori sens peiorativ. Când e vorba de doamna doctor, dacă e tânără, binevoitoare, drăguță folosesc \" doamna doctoră\". Dacă e bătrână, acră, cu hachițe, evident că o să spun \"doamna doctor\". La fel doamnei directoare, doamnei inspectoare...Când mă adresez \" doamnă directoare\" tonul e mai muzical, mai apropiat față de \" doamnă director\" care sună oficial și rece.
Chiar dacă nu este conform uzanțelor nu folosesc \" filologă \" ci \" filoloagă \"!. Tu ești însă un foarte bun filolog.
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Horia, în legătură cu vizualizările și afișările am eu niște dubii, am câteva articole care adunaseră peste 1000 de vizualizări, iar de la un timp sunt reduse la 200-300, o fi de vină softul, s-o fi dat peste cap contorul, sau poate mă sabotează cineva :)) Este chiar cazul unui articol al meu pe aceeași temă, “Misoginism și limbaj”, care a beneficiat de o audiență mai largă, peste 1000 de afișări, probabil pentru că era într-un stil mai polemic, cu accent și pe aspectele sesizate de tine aici, privitoare la ascensiunea femeii la diverse meserii odinioară exclusiv masculine, și la nereflectarea acestei realități în limbajul literar, în special în cel oficial și în mass-media.
Aspectul cel mai iritant este, cred eu, faptul că în unele cazuri se tot justifică prin “uz” tot felul de modificări aberante din DOOM 2 – de tipul “eu continui” în loc de “eu continuu” etc. – în vreme ce în alte cazuri – cum ar fi femininele “doctoră” sau “notară” – uzul este ignorat (pe ce baze?)
Se pare că polemicile de acest fel nu interesează pe nimeni. Eu voi continua să sesizez inconsecvențele noului DOOM și poate într-un final voi trimite și o scrisoare deschisă Academiei Române și Institutului de Lingvistică.
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Nicolae, într-adevăr, “doctoreasă” capătă nuanțe peiorative, poate pentru că mai are și sensul de “femeie care practică medicina cu mijloace empirice”, deci tămăduitoare sau chiar vrăjitoare.
Ce să mai zic de substantive ca filoloagă, psiholoagă și altele asemenea, care sunt folosite abundent în limba populară (ăsta da uz), în detrimentul formelor literare. Nu zic să fie introduse ca literare, ci așa cum sunt, să figureze în dicționar ca forme populare, așa cum figurează altele, cum e “ministreasă” etc.
Interesantă nuanțarea ta, sunt convinsă că mecanismul funcționează uneori inconștient în psihicul nostru. Iar limbajul, negreșit, se adaptează contextului.
Numai bine,
0
Distincție acordată
@dan-carleaDCDan Cârlea
am, descoperit acest articol, spun ca sunt foarte bine venite pozitiile pertinente pe aceasta tema.
Ce ne facem cu problema \"uzul impune norma\" ? Vom ajunge sa vorbim la un moment dat ca in mahalale, fara discutie.
Inceputul s-a facut, prin \"ciresi\" ca plural al lui \"cireasa\", adica exact cum spuneau copchiii din familiile numeroase de la mine din bloc, in mjoritatea lor de etnie roma.

Pacat ca domnul Pruteanu, prin comportamentul lui politic jenant, a reusit sa isi faca un nume de fripturist care nu merita bagat in seama, din pacate, nici in problemele la care se pricepe.

Nu stiu cum de acest articol nu a fost recomandat, macar pentru munca depusa, nivelul stiintific ridicat, pertinenta parerilor, daca nu si pentru forma atractiva de prezentare.

Cristina Andrei, pacat ca nu se gaseste timp la televiziuni sa se dezbata si asa ceva, poate daca faceti vreo crima in legatura cu asta aveti sansa sa se faca vreo 50 de emisiuni gen \" Mihaela Balanel rupe tacerea \", dar asa, doar pe teme lingvistice, slabe sanse sa se discute cum se cuvine, caci fara implicarea presei nu se face nimic in tara asta, se pare.

PS daca e sa scrieti scrisoare catre cineva, strangeti-va mai multi si faceti nitel tam-tam, ca altfel va pierdeti vremea.
0
@dan-carleaDCDan Cârlea
ca am postat articolul tau la mine pe blog :)

http://dancarlea.weblog.ro/
0
DMdaniel d marin
n-am dispozitie acum sa comentez, dar semnez orice scrisoarea de genul acesta, tine-ne la curent :)
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Mai bine mai târziu decât niciodată, nu? (sper să fie valabil și pentru răspunsul meu :))
Mulțumesc mult pentru aprecieri și pentru interes. Și îmi șoptește mie ceva că interesul e mult mai mare decât reflectă vizualizările, am constatat asta cu prilejul altor articole în care m-am ocupat de noul DOOM. Din păcate, timpul nu îmi permite să mă ocup de problema asta în profunzime, intenția mea este să sintetizez toate erorile și inconsecvențele și apoi să scriu acea scrisoare. Firește că voi căuta să strâng cât mai multe semnături, voi căuta sprijin , atât la Facultatea de Litere, cât și aici, pe Agonia.
Vă mulțumesc încă o dată și sper să ținem legătura.
0
APAm plecat
Cristina,
la fel am patit si eu cu vizualizarile: la o carte postata aici (Despre urat si alti demoni) aveam peste 1000 de vizualizari si acum am \"ajuns\" la vreo 200. Dar audienta nu e totul, nu? Probabil ca sunt simple erori, nu cred ca vrea cineva sa ne sunteze ratingul. Dar cine stie?
0
@cosmin-dragomirCDCosmin Dragomir
nimeni să vă șunteze ratingul. de ce am vrea. să fim serioși. oricum valoarea unui texte nue ste dată de numărul de afișări. așa pun un text prost cu un titlul ales bine și am rezolvat. în ultmul timp s-au făcut o serie de moficari tehnice la site, pentru o activiatte mai bună a tuturor și se poate ca atunci să fi apărut aceste neplăceri. scuze
0
@paul-bogdanPBPaul Bogdan
Consider că mișcarea feministă ar trebui să facă încă un pas înainte! Ar trebui ca toate accesoriile purtate de femei, actualmente substantive masculine, nu numai fucțiile, să capete forma feminină.
Propun pentru viitoarea ediție a noului DOOM ca acum, când femeia poartă pantaloni, substantivul masculin \"pantalon\" să capete și forma feminină, pantaloană-pantaloane; Ochelari-ochelare (defectiv de singular), cuțit-cuțită(iar la plural să accepte masculinul- cuțiți).
Pentru ca să existe o echitate democratică consider că ar trebui să se procedeze și vițeversa. Adică, atunci când un mascul unge margarină pe pâine, ar trebui să se spună că el unge \"margarin\" pe pâine... o damă va unge \"untă\" și tot așa...

Replică veche la un subiect învechit
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Cosmin, firește că nu m-am gândit serios la sabotări și șuntări, nici Horia nu a făcut-o. Problemele cu softurile, contoarele, conectările și erorile tehnice de tot felul fac parte din cotidian deja, așa că noi să fim sănătoși.
Oricum contează calitatea, nu cantitatea, iar eu mă bucur în general de cititori – sau mai bine zis de… comentatori – de calitate, slavă Domnului, rareori se nimerește câte unul ca musca în lapte.
Mulțumesc de lămuriri și spor la treburile cu îmbunătățirea site-ului (apropo de asta, poate o să se actualizeze și datele cândva :) )
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Pentru evoluția ulterioară a feminismului, dar și pentru o egalitate deplină, mai propun: hahaler, javru etc. Mai mult: veveriț, libelul, ciocănitor, mangust, hien ș.a. Ba încă și mai mult, propun următoarele perechi:
un lup – o lupă
un cal – o cală
un foc – o focă
un cord - o coardă
un dor – o doară
un chei – o cheie
un cot – o cotă
un fier – o fiară
un guru – o gură
un gard – o gardă
un rut – o rută
ș.a.m.d.

Să revin însă la un registru mai serios, pentru că acest subiect nu este deloc derizoriu.
Eu am abordat aici mai multe probleme, între care:

- neadaptarea dicționarelor conform uzului (a se vedea, printre altele, discuția despre femininul lui doctor, pentru care uzul ar trebui să impună pe doctoră, ce nu apare în DOOM);

- inconsecvența noului DOOM (decan-decană, dar prodecan - ??; redactor – redactoare, dar tehnoredactor - ?? etc.);

- selecția aleatorie a substantivelor nou introduse, defective de feminin (tapiser, terminolog, finanțist etc.), dar și a substantivelor nou introduse, care au formă de masculin și de feminin (generalist-generalistă, futurolog-futurologă etc.);

- neintroducerea în noul DOOM a unor substantive noi (hip-hopper, web-designer etc.) substantive cu frecvență mult mai mare de utilizare în limbă decât unele nou introduse – din nou aleatoriu – cum ar fi brunch, boy, coffee-break;

- \"desființarea\" – nejustificată – a unor feminine, care există, de pildă, în DEX 98, și care nu mai apar în DOOM, deci sunt neacceptate de norme: procuroră, egiptologă;

- necesitatea internă a limbii noastre pentru forme feminine și influența străină nefastă asupra limbii române

- superficialitatea, graba cu care a fost elaborat noul DOOM și lipsa de preocupare a Institutului de Lingvistică, ce ar fi trebuit să pună la dispoziția autoarelor materiale bogate de studiu, în special anchete lingvistice, care sunt… sublime, dar lipsesc cu desăvârșire… etc. etc.

Prin urmare, am abordat în principal probleme de limbă, nu e vorba aici de feminism, e vorba de bulibășeala din limba română literară, a cărei situație nu este deloc roză. Mai am în lucru alte articole privitoare la noul DOOM, surprizele sunt mult mai multe decât banalele căpșuni și cireși.

By the way (ca să mă exprim în spiritul noului DOOM), subiectul nu este deloc învechit, încă nu a fost pus “pe tapet”, cel puțin nu în cercurile unde ar trebui să se facă acest lucru.
Eu nu lupt pe baricadele feminismului, ci pe cele ale limbii române și ale bunului-simț. Dacă se întâmplă ca temele articolelor mele să fie tangente cu probleme legate de feminism ș.a., este firesc, căci limba este în strânsă legătură cu societatea, cu psihologia vorbitorilor, cu civilizația și cultura lor.
0
@monica-manolachiMMMonica Manolachi
Cristina, urmăresc cu interes articolele scrise de tine. Merită luată în seamă preocuparea pentru argumentarea fiecărui detaliu adus în discuție. Dezbaterea privind femininele în limba română nu a apărut din neant. Același subiect a fost dezbătut deja în alte țări, și mă refer mai ales la Franța, încă începând de acum câteva decenii bune. Dacă a apărut și la noi mă gândesc totuși că nu e doar un moft, ci există o motivație profundă cu rădăcini în viața de zi cu zi și în decenii ori secole de lupte cu umbrele... de la Cozia.

În privința formelor de manifestare a feminismului pe la noi, din câte știu, în afară de Mihaela Miroiu, care este deja consacrată prin cărțile publicate și prin cariera universitară în domeniul politico-filozofic, nu prea ne putem lăuda că există reprezentante ale acestui curent teoretic. Încă din 1996-1997, am aflat la cursurile ei despre Mary Wollstonecraft (1759-1797) și despre ce a urmat în istoria gândirii occidentale. Pe de altă parte, abia anul trecut am aflat că la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine acum câțiva ani o profesoară cu experiență s-a înscris la examenul de doctorat cu o temă legată de feminism care i-a fost respinsă de comisie din alte motive decât cele referitoare la subiect. De atunci abordarea unei astfel de teme la noi se face cu totul marginal, cel puțin la Universitatea București, preferându-se specializarea la universități din străinătate (și rămânerea pe acolo!), ceea ce spune multe despre gradul de libertate din mediul academic românesc. Și dacă în domeniul cercetării, al studiului curentelor de gândire există încă bariere mentale, ce să mai vorbim de alte bariere? Eu sper să mai vorbim despre aceste bariere și, în această situație, caut un... Jean-Paul Sartre.

Întrebarea este dacă susținerea adoptării femininului unui cuvânt într-un dicționar cu impact asupra limbii standard are nevoie de ceea ce se înțelege prin feminism sau nu.
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Într-adevăr, Monica, în alte țări – Franța, Anglia – problema aceasta a fost pusă și încă la modul serios. Poate că, la urma urmelor, e nevoie de feminism în această luptă; nu e de mirare că a fost pusă de tapet chiar de feministe, mai ales pe teritoriul limbii engleze – unde diferența de gen e mai complicată – și de aceea în limbajul corect politic se spune “he or she” în loc de he, acolo unde genul nu se cunoaște. La fel pe teritoriul limbii franceze – “tous les Canadiens et Canadiennes” a devenit expresie comună, iar președintele Chirac folosește frecvent în discursurile sale politice expresia “Françaises et Français”.
Ca mentalitate și mod de exprimare mie mi se pare totuși că problema nu este atât de acută la români – în popor se folosesc frecvent femininele doctoră, avocată, notară etc., și fără nuanță peiorativă – deci limba s-a adaptat la realitate, scuturându-se de misoginismul inițial, de pe vremurile când femeia de rând putea fi doar dădacă, doică, menajeră sau, în cel mai bun caz, guvernantă, restul meseriilor / ocupațiilor fiind apanajul aproape exclusiv al bărbaților.
Mi se pare totuși de neînțeles “înțepenirea” la nivel academic, unde s-au operat totuși alte modificări conform uzului, care ies total din sfera corectitudinii gramaticale.
La bună citire,
0
doct, vreau doar să spun că urechea mea simte că a face feminine în exces unde e vorba de profesii, funcții, distincții este mai curînd o modalitate depășită (și poate firească pînă la alfabetizare) a vorbirii populare. Mediile culte, vorbirea oficială au cam adoptat deja masculinul și nu cred că din dorința de a vexa nici femeile, nici spiritul limbii. Văd în acest masculin gramatical mai degrabă un neutru al exprimării - faptul că meseriile, funcțiile, distincțiile sînt asexuate. O depășire a unui mod rudimentar de a resimți lumea. Este o părere și mă bazez doar pe ce simt eu.

Poate de aceea nici nu ne sună prea bine la ureche, sînt sufixe care nu prea mai au productivitate azi. Sînt din vremea derivărilor preot-preoteasă, căpitan-căpităneasă etc.

0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Din păcate, probleme de tot felul m-au îndepărtat de Agonia pentru mult timp. Însă, cum faci parte dintre autorii de pe acest site pe care îi apreciez sincer, țin să-ți răspund, chiar dacă răspunsul meu vine cu o mare întârziere.

Ai dreptate în mare măsură, ai surprins bine aspectul referitor la modul rudimentar de a resimți lumea, ca și cel referitor la “un neutru al exprimării”. Dar acest “neutru” e valabil, de pildă, pentru denumirea generică a funcției / ocupației etc. În vorbire, situația este cu totul altfel.
Poate că articolul acesta nu excelează la capitolul claritate, așa că încerc acum să compensez cumva acest lucru. Dicționarele au menirea de a stabili paradigma din care vorbitorii vor alege cuvintele pe care le vor ordona sintagmatic în vorbire. Această paradigmă, la rândul ei, trebuie să reflecte cât mai fidel atât realitățile efective, cât și tendințele din limbă, adică “uzul”, dar să și impună totodată, consecvent și realist, norme și reguli de flexiune, de utilizare etc. Or, noul DOOM excelează în inconsecvență și lipsă de realism. Așa se ajunge, de pildă, din cauza bulibășelii cu scosul și introdusul la întâmplare de feminine, să auzim pe la televizor exprimări de genul: “această talentată fetiță visează să ajungă cândva un mare INTERPRET de muzică populară”. Citatul este aproximativ, dar situația este reală. Dă-mi voie să mă îndoiesc că se poate aplica această tendință spre “neutralizare prin masculinizare” acolo unde se cere imperativ femininul. Ca în acest exemplu. Cred că fetița respectivă va ajunge un INTERPRET doar dacă își va face între timp o schimbare de sex :))
Cam asta ar fi, pe scurt. Desigur, sunt multe, multe de discutat la acest capitol.
Numai bine,
0
@cristina-andreiCACristina Andrei
Din păcate, probleme de tot felul m-au îndepărtat de Agonia pentru mult timp. Însă, cum faci parte dintre autorii de pe acest site pe care îi apreciez sincer, țin să-ți răspund, chiar dacă răspunsul meu vine cu o mare întârziere.

Ai dreptate în mare măsură, ai surprins bine aspectul referitor la modul rudimentar de a resimți lumea, ca și cel referitor la “un neutru al exprimării”. Dar acest “neutru” e valabil, de pildă, pentru denumirea generică a funcției / ocupației etc. În vorbire, situația este cu totul altfel.
Poate că articolul acesta nu excelează la capitolul claritate, așa că încerc acum să compensez cumva acest lucru. Dicționarele au menirea de a stabili paradigma din care vorbitorii vor alege cuvintele pe care le vor ordona sintagmatic în vorbire. Această paradigmă, la rândul ei, trebuie să reflecte cât mai fidel atât realitățile efective, cât și tendințele din limbă, adică “uzul”, dar să și impună totodată, consecvent și realist, norme și reguli de flexiune, de utilizare etc. Or, noul DOOM excelează în inconsecvență și lipsă de realism. Așa se ajunge, de pildă, din cauza bulibășelii cu scosul și introdusul la întâmplare de feminine, să auzim pe la televizor exprimări de genul: “această talentată fetiță visează să ajungă cândva un mare INTERPRET de muzică populară”. Citatul este aproximativ, dar situația este reală. Dă-mi voie să mă îndoiesc că se poate aplica această tendință spre “neutralizare prin masculinizare” acolo unde se cere imperativ femininul. Ca în acest exemplu. Cred că fetița respectivă va ajunge un INTERPRET doar dacă își va face între timp o schimbare de sex :))
Cam asta ar fi, pe scurt. Desigur, sunt multe, multe de discutat la acest capitol.
Numai bine,
0