Paul Bogdan

Domnule Porta, vă rog să mă credeți pe cuvânt, dacă aș vrea să \"cântați la altă masă\", așa cum susțineți, nu aș avea nevoie de artificii. V-aș bana prinr-o singură apăsare de buton.
Vă rog să nu mai aveți intuiții, măcar, în ceea ce mă privește. Dezbat public \"conflictele\" de acest gen deoarece eu sunt... mai ieșit din tipare. Consider că agora menționată de dumneata se regăsește într-un anumit îndemn despre piețe și acoperișuri... dar asta este altă discuție.

După cum spuneam în comentariul anterior, este foarte greu să dialoghezi cu filosofii. Un exemplu care reconfirmă această opinie este domnul Adrian Dumitru...

Domnia sa susține că dracul a apărut în scrieri odată cu sfinții părinți deci, este o făcătură tocmai bună pentru a manipula(?). Dânsul susține această teorie făcând referire la buletinul șarpelui din rai, o reptilă edenică neidentificată(REN?), pe care sf. părinții ar fi identificat-o greșit.
Cum poți contrazice o idee bazată pe necunoaștere, care mai produce și raționamente...?


REN:

Apocalipsa după Ioan, capitolul 20, versetul 1 și 2

Și am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului și un lanț mare în mâna lui.
Și a prins pe balaur, șarpele cel vechi, care este diavolul și satana, și l-a legat.


Și încă ceva. Definiție la îndemână, DEX:

MONOTEÍSM s.n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme.

Care RECUNOAȘTE o singură divinitate. Dracul nu este socotit divinitate de aceea nu se poate constitui un sistem religios dualist în sfera creștină. Simplul fapt că se opune lui Dumnezeu nu-l face egal cu Acesta. Să nu amestecăm religiile între ele.
Mai simplu spus este vorba de raportul dintre Creator și creație și nu de un raport dintre două forțe egale.


eh... din păcate nu mai am timp. Poate am să revin. Vă rog să luați cele scrise ca atare. Nu denotă nici superioritate de vreun fel, nici cine știe ce malițiozitate.

Comentariile sunt prea porcoase. A trebuit să marchez textul ca având expresii și cuvinte vulgare.

Întorcându-mă la text:

Domnule Porta, dumneata ataci aparențe, generalizând, teoretizând intuițiile dumitale.

Dumneata, chiar dacă pretinzi că nu ești filosof, te-ai născut a fi unul. Iar eu, din experiență, știu că un dialog între un teolog și un filosof nu este posibil. Folisoful, prin definiție, este un mic Dumnezeu, un creator, fie el și de concepte. Pe când, teologul este doar mijlocitorul Creatorului.

Acestea fiind spuse, vă contrazic doar într-o singură privință: nu sunteți singur în această \"cruciadă\". O mulțime de ONG-uri, plătite cu bani buni, lucrează în același scop, al denigrării Bisericii. Este suficientă o superficială căutare pe google pentru a vă găsi partida potrivită. Poate truda dumitale își va găsi și ceva-ceva răsplată materială.

-Vă rugăm să folosiți semne diacritice.

În ultimul vers al ultimului catren aș scrie \"Fă\" în loc de \"Măi\", pentru a evidenția și mai mult diferența de limbaj.

Oh! Oh!

Vă cam place Salvador dar asta nu este o scuză...
Ideea este bună. De ce atâta cramponare în pompoane?

-să-ți gâdile călcâiul cu un sarut de glonț orb
la execuția silită a datoriilor estivale.

Glonțul ăla orb scoate rapid cititorul din acvariu

Câteva greșeli:

-La ce e bun natura moartă

-La ce bun diplomele toate
Să aibă moliile ce roade

Să aibă molia...

Nu vă faceți vise dară,
\"Ce e val ca valul trece\",
Astăzi sunteți sus pe scară,
mâine iar la minus zece.

Domnule Porta, credința și practica religioasă sunt chestiuni de voință, de liber arbitru și alte chestii mărunte.
Privind astfel lucrurile, nu cred că vreun preot v-ar putea interzice sexul naiv, chiar și când îl practicați atât de savuros, în scris.

Poposind pe un comentariu de-al dumneavoastră în care acuzați prea-multele epigrame din atelier, am dorit neapărat să citesc una din epigramele domniei voastre poposite aici.
Citidu-vă biografia, m-a cuprins oareșce jenă... cum aș putea eu să vă spun că această epigramă este slabă?
Ei bine, călcându-mi pe inimă, vă spun că ultimul vers strică toată socoteala acestui catren... suferind la metrică. Dacă studiați numărul silabelor și accentele de pe dânsele, o să observați că cele două versuri corelate prin rimă... nu se pupă.

Să auzim de bine!

Este o epigramă nereușită! De ce?

1. Prozodia lasă de dorit,
2. Poanta, dacă este una, se pierde în non-sens: \"a crescut... de n-o mai văd\".

Nu vă mai plângeți, domnule Cuzuioc. Scrieți epigramă de calitate și o să aveți ocazia să \"socializați\" cu ceilalți epigramiști în pagina principală de texte.

Vă mulțumesc cu sinceritate! Toate indicațiile constructive îmi sunt de un real folos. Acesta este și scopul publicării aici. Am să mă gândesc cu deosebită atenție la cele sugerate de dumneavoastră.

Ca fiind pe aceeași... \"lungime de undă\":
Am căutat o formă de exprimare prin care pot spune ceea ce nu poate fi spus...

Domnule Orășanu, aveam dubii serioase despre publicarea volumului doi cu o pauză de un an de la publicarea primului volum. Acum, după ce am văzut reacția dumneavoastră, va trebui să trag tare ca să le public pe amândouă o dată sau la cel mult o lună diferență.
Vă mulțumesc pentru intervenția care validează Arevahar sub toate aspectele!

Păi dacă-i doctor... de ce să \"spargă\"?

Rromul, doctor la furat,
operează zeci de uși,
După ce l-au ampretat
Le tratează cu mănuși.

1. a fost acceptat din greșeală,
2. a fost refuzat pentru corectură deoarece lipsesc diacritice,
3. este trimis la atelier deoarece în pofida refuzării pentru corectură, anumite diacritice lipsesc.

Prima parte a poemului probabil este scrisă ulterior, este mai moale și mai neatent scrisă. Aș renunța la pronumele personale, simplificând fraza.

-Când trebuie să mănânc și îmi așez masa atât de frumos
-Mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare.
Căderea (mea) e ușoară, lăcrămioarele mă susțin.

-\"Poate\" în repetiție, nu cred că are vreun rost special și ascuns

\"Poate că dacă mi-ar veni să plâng, aș plânge în hohote,\"

-Aș renunța, de asemenea, la adjectivul \"micii\". Sună a glumiță iar imaginea aceea nu merită o asemenea degradare.

\"Îi era atât de dor de tata încât fratele meu și cu mine deveneam invizibili.
Atunci eram (micii) ei dușmani.
Dacă nu eram noi, mama ar fi murit, pur și simplu, de dor de tata.\"

-Ultimele două versuri încheie poemul patetic dar nu neapărat neplăcut. Majusculele îmi întăresc această opinie.
Dacă \"și\"-urile din penultimul vers și majusculele nu vor să inducă ideea de suspine repetate finalizate de un urlet... probabil ai să schimbi.

Per ansamblu este o poezie plină de forță, foarte bine scrisă, cu inserări de proză excelente.

Argumentul nu este asupra prozodiei sau a definiției(?) ci, asupra unei exprimări greoaie, emfatice.

Exemplu de exprimări:

-\"din carnea cuminte, servilă în haos,\"... servilă în haos...
\"caninii ciobiți ce se-nfruptă.\" - caninii nu se înfruptă. Gura, o persoană se hrănește cu..., nu dinții. Mâinile se pot înfrupta, metaforic. Gestul apucării poate aduce cu o mușcătură.
-\"văd dinți cu ochi roșii\"...
-\"cioplește liturgic caverna mea slută\"
etc.

Cu același respect!

Câteva erori de exprimare și raționament, cauzate probabil de dorința de a metaforiza sau de a păstra stilul celor pe care îi citați în acest eseu:

-Bernini putea, precum alchimiștii, să poliformizeze materialul.;
-Așa că micul copil-minune a luat un start rapid. (probabil ați dorit să evitați o cacofonie. Din păcate a rezultat o exprimare pleonastică);
-mântuire viscerală. (poate \"nevoia viscerală de mântuire\"... mântuirea nu este un sentiment);
-Dar cum poate fi depășit Caravaggio ? Răspunsul e negativ; dar, poate, numai prin dăltuire să fie depășit. (Se asteaptă ca răspuns aceste întrebări o metodă prin care poate fi depășit și nu un răspuns \"negativ\");
-Stătea de vorbă cu el până târziu, seara, neomițând să-l îndemne să se căsătorească, pentru a avea pe cineva care să i se dedice în întregime, lăsându-l pe el să se consacre artei sale. (???);
-Talentul lui Bernini de a monopoliza gloria nu e deloc atrăgător. (Adjectivul ar trebui să se raporteze la Bernini și nu la egoismul său- egoismul îl face pe acesta să fie respingător... probabil);
-Poate fi greu de crezut că altcineva în afara dlui Fermecător poate râvni la femeia altuia. (de ce să fie greu de crezut?);
-Să transforme visul creștin în realitate. (?);
-Acest moment a coincis cu apogeul gloriei lui Bernini, ajuns de râsul lumii. (mai degrabă perigeu, considerând situația dată și afirmația că ar fi ajuns în acel moment de râsul lumii).

Să iertați îndrăzneala...

Forma clasică a poeziei are anumite reguli.
Prozodia acestui text este deficitară.
Rime:
I: 2-3, 1-4 inexistentă
II: 1-3, 2-4
III: 1-3, 2-4
IV: 2-4, 1-3 inexistentă

Măsura suferă și ea. Numărul de silabe nu este egal.

Lipsesc semnele diacritice

\"indiferent daca e laudativ sau critic.\"

Un comentariu \"critic\" nu exclude o apreciere favorabilă...