Epigrama-n Agonie

Eu cred c-ai înțeles, măi tată,
La Atelier se face-abonament,
Dacă-ai ajuns acolo-odată,
Te bagă editorii permanent.

P.S. Dacă dai în editori,
Stai acolo până mori.

Nu-l bârfesc pe editor
Că se umple de păcate,
E și dânsul cu umor
Când te bagă și te scoate.

Sensibili sunt puțin,
Nu poți să-i înmoi,
Ei sunt atinși puțin,
De noi.

Primul vers: Părerea ți-o susțin,

Părerea ți-o susțin,
Nu poți să-i înmoi,
Ei sunt atinși puțin,
De noi.

(Milos Petru)

Cu editorul nu-i de șagă,
Pornind la bătălii,
Căci vine vremea și te bagă
Și uiți pe veci să scrii.

Editorul te ascunde
Și-apoi...Dumneseu cu mila!
Dar să-mi spui, cine pătrunde
Și în rai... tot cu de-a sila!?

Da, uneori, m-apucă mila,
Am inima în pioneze,
În atelier mă-nping cu sila,
Mă tem c-au să mă violeze.

Cu cei răi,zău nu e glumă,
Cănd te bagă ca pe-un frate
Și căt poate te sugrumă
De nici dracul nu te scoate.

epigrama-i pedepsita
in atelier poposita!

Poposind pe un comentariu de-al dumneavoastră în care acuzați prea-multele epigrame din atelier, am dorit neapărat să citesc una din epigramele domniei voastre poposite aici.
Citidu-vă biografia, m-a cuprins oareșce jenă... cum aș putea eu să vă spun că această epigramă este slabă?
Ei bine, călcându-mi pe inimă, vă spun că ultimul vers strică toată socoteala acestui catren... suferind la metrică. Dacă studiați numărul silabelor și accentele de pe dânsele, o să observați că cele două versuri corelate prin rimă... nu se pupă.

Să auzim de bine!