Papadopol Elena

Este un poem scris cu mai mult timp în urmă. Revenind asupra lui, sunt de aceeași părere în legătură cu întrebarea finală. Însă așa a fost atunci... Acum, recitind intrebarea, am avut impresia că se îndepărtează de text, tocmai prin această perspectivă de reproș, așa cum ați observat dumneavoastră, chiar dacă am căutat, intr-un mod diferit, liniștea gândului că nimeni nu e singur. că nimic nu poate să rămână în suspensie...
Vă mulțumesc foarte mult pentru intervenție!

Foarte bun mesajul transmis de text! E un lucru mai natural, normal, să se găsească soluții înțelepte de comunicare!
Cu respect, Elena

Dumnezeu face decor pentru stele precum inima mea se face nesfârșită când dorm (iar tu ești tot ce pot închipui mai ascuns, în toate gândurile ce se nasc să respingă orice fisură în care se poate strecura moarte).

Superb întreg poemul! Să nu vă supărați, însă, că am selectat doar acest fragment. Îmi este foarte drag!

Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierea textului și mesajul lăsat. Am reținut remarca dumneavoastră, dar poemul pierde foarte mult dacă elimin acea imagine artistică. Tocmai acel verb imprimă, dă un ritm mai dinamic mișcării, provocând acel crescendo al simțurilor. Vântul provoacă... Nu înlocuiesc nici măcar cu vreun sinonim. Atunci imaginea artistică ar deveni, într-adevăr, ceva plastic. Poezia este chimie, este trăire. Nu căutăm perfecțiunea prin hipercorectitudine, ci Puritatea trăirii care se răspândește în suflet.
Vă mulțumesc încă o dată!

Vă mulțumesc foarte mult. Sunt onorată!

Mulțumiri, din suflet! Cu mult respect și prețuire!

Vă mulțumesc foarte mult pentru mesajul de apreciere. Mi-a adus bucurie și mulțumire sufletească. Vă sunt recunoscătoare, ca unui prieten.

în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
Această secvență literară, țintind chiar pe acela care experimentează sondarea abisală, pe poetul însuși, exprimă puterea de focalizare către situația de început, printr-o - mai puțin obișnuită intruziune, dar profundă - tendință de regresie (lipsa asta mi-a împuținat trupul). Pot spune despre această transcendere a realității - dacă analizez minuțios versurile concentrate -, că aceasta ar putea fi realizată, la nivel imaginar, până la momentul inițial, aparenta poziție a fetusului - în aceasta ar consta depărtarea de lume, rămânerea într-un colț, înghesuit de întuneric și zgâlțâirea privirii (o mișcare lăuntrică ce tulbură, riscă să rupă ceva din acea puritate de început), făcută de câteva iluzii.

Imagini artistice puternice, lirism profund care pot întrerupe din lectură, la început, pe cel care nu este obișnuit cu lirica dumneavoastră; eu așa am perceput-o și din acest punct am pornit să reiau versurile și să-mi confirm, de fapt, pe parcurs, acceptarea și pătrunderea în energia poeziei pe care am cunoscut-o și care iți revine în memorie, împotriva durerii transpuse, cu care te-a șocat prima dată.
Sincere felicitări!

Vă mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Sunt onorată de trecerea dumneavoastră și, în mod evident, mă bucur din suflet de mesajul dumneavoastră onest.

Nu mă va deranja opinia dumneavoastră niciodată. Din contră, consider că doriți să creez ceva durabil și apreciez la superlativ, sunt onorată de trecerea dumneavoastră și recomandările literare.

Vă mulțumesc cald, pentru cuvintele dumneavoastră, pentru gândurile înalte care v-au îndemnat - în arta cu care ați încununat acest mesaj - să îmi trimiteți într-un mod atât de luminos numele poetei noastre Ana Blandiana, care pentru mine reprezintă cu adevărat foarte mult, în această relație cu poezia. Vă mulțumesc pentru că faceți acest lucru, vorbiți celor care au nevoie de îndrumare pe acest "drum al poeziei". Și mie mi-ați fost alături de la început, cum ați fost alături și altor colegi de condei, și m-am bucurat - vă spun cu tot sufletul - de toate observațiile pe care mi le-ați adus asupra textelor pe pagina de Facebook, până să activez și aici. Și vreau să beneficiez în continuare de priceperea dumneavoastră poetică și de atenția dumneavoastră asupra textelor mele, atât cât este posibil. Vă mulțumesc foarte mult!

Dumnezeu să vă dea har pe mai departe, să îl puteți folosi în toate aceste forme de manifestare artistică! Vă mulțumesc, încă o dată, cu drag! Vă rog, totodată, să nu vă supărați pentru întârzierea mesajelor mele. Un motiv este acela că le văd târziu, iar cele pe care le scriu - cred că din cauza nivelului meu pe site - ajung și mai târziu. Am speranța că le veți citi și să știți că m-au bucurat foarte mult mesajele dumneavoastră.

Vă mulțumesc, cu bucurie, pentru prezența dumneavoastră aici, pe pagina mea de autor și, mai mult, pentru cuvintele cu care mi-ați întâmpinat acest poem. Sunt onorată și vă trimit, din inimă, aleasă prețuire!

Domnule Ionuț Caragea...! Nespus de mari mulțumiri!

Sunt onorată, domnule Ionuț Caragea!
Eu cunosc munca dumneavoastră literară și exigența față de valoare! Sunteți un model pentru mine, ca poet și om! Cu deosebită prețuire, Elena Papadopol

Vă mulțumesc mult, cu respect, pentru că îmi citiți textele și, mai mult, îmi vorbiți despre ele. Și pentru apropierea numelui meu de cel al remarcabilului scriitor!

Am citit poemul și am dat dreptate vocii lirice. Dar, dacă îmi permiteți, în prima strofă, aș elimina cuvântul muzica din structura versurilor: nu mă prezint nici ca un ascultător./ folosesc doar cuvântul,/ muzica. (deoarece acesta explică și nu e necesar, se înțelege din context).
Iar în ultima strofă

dacă aș începe cu …și-apoi
ar fi de înțeles că am lăsat pe undeva un început.
arheologii cuvintelor vor săpa,
vor găsi povestea.
și, mă gândesc să nu las nici un indiciu,
iar la final,
să închei cu misteriosul “și-apoi…”.
dacă vor fi curioși,
vor ști încotro.

și-apoi…

aș înlocui primul grup și-apoi cu a fost odată

Mi-a plăcut poemul și, mai ales, strofa aceasta:
citesc, ascult, privesc…
în somnul creației proprii mă văd
prizonier al viselor neîmplinite.
cui să poți spune tot ce ai de spus
dacă tot ce ai de spus
este doar o fărâmă?
nici cuvintele, nici muzica, nici culoarea
nu-s destul.
trebuie să pun pe coala de hârtie
și piatra cioplită,
arcadele de lemn
și miezul de pământ ars;
trebuie să prind mărgele de sticlă,
să mă împrietenesc cu un mim care,
printre rândurile mele,
să spună povestea
ce-a rămas nespusă.

Cu respect și deosebită apreciere!

Pentru frumosul mesaj de întâmpinare și, implicit, pentru apreciere! Te îmbrățișez!

Mulțumesc foarte mult! Vă trimit gândurile mele bune!