Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ferestre spre marginea lumii

1 min lectură·
Mediu
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
041.102
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
136
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Ferestre spre marginea lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14171869/ferestre-spre-marginea-lumii

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
Acest poem îmi aduce aminte de I. M. Panayotopoulos si Fereastra lui deschisa spre univers. Desigur, exista o diferenta de stil si de abordare. Poezia domnului Dume e mai mult indreptata spre interior, spre eul suferind, pe cand, la marele poet grec, avem calatorii spre Alexandria, Paris, Hawai, Sao Paulo etc etc. Poezia domnului Dume se poate asocia mai usor cu conditia optzecistilor, retrasi cu forta in spatiul interior, dar, intalnim si un soi de deprimism, cu care ne-a obisnuit Vlasin. Nu se poate, totusi, sa nu observam, la dl Dume, niste imagini extraordinare, originale:

singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese


Deci, felicitari sincere!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
din suflet vă mulțumesc pentru aplecare asupra textului meu
Sunt onorat!
0
@papadopol-elenaPEPapadopol Elena
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
Această secvență literară, țintind chiar pe acela care experimentează sondarea abisală, pe poetul însuși, exprimă puterea de focalizare către situația de început, printr-o - mai puțin obișnuită intruziune, dar profundă - tendință de regresie (lipsa asta mi-a împuținat trupul). Pot spune despre această transcendere a realității - dacă analizez minuțios versurile concentrate -, că aceasta ar putea fi realizată, la nivel imaginar, până la momentul inițial, aparenta poziție a fetusului - în aceasta ar consta depărtarea de lume, rămânerea într-un colț, înghesuit de întuneric și zgâlțâirea privirii (o mișcare lăuntrică ce tulbură, riscă să rupă ceva din acea puritate de început), făcută de câteva iluzii.

Imagini artistice puternice, lirism profund care pot întrerupe din lectură, la început, pe cel care nu este obișnuit cu lirica dumneavoastră; eu așa am perceput-o și din acest punct am pornit să reiau versurile și să-mi confirm, de fapt, pe parcurs, acceptarea și pătrunderea în energia poeziei pe care am cunoscut-o și care iți revine în memorie, împotriva durerii transpuse, cu care te-a șocat prima dată.
Sincere felicitări!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
onorat de trecere si de aplecare asupra textului meu!
Analiza făcută cu profesionalism de catre un cititor avid de frumos si de calitatea scriituri îmi confirmă că nu am scris degeaba.
Mii de mulțumiri!

Cu sinceritate,
t dume
0