Ipoteză

textul acesta, păstrând proporțiile, îmi aduce cumva aminte de Kipling, fiindcă în If, vorbește și el despre vis și nemărginire: "De poţi visa, dar fără să te robeşti visării. Un început simbolist, cuminte dar pustiitor, pentru a intra în tărâmul celor o mie și una de nopți. Forța poemului vine de la calul alb care tulbură liniștea, iar finalul, paradoxal, vrea să ne trezească din reverie, amintindu-ne cui trebuie să îi plătim tributul. Îmi plac mai textele în care filosofați decât cele în care abordați, luminos și senin, tematica mării.

îmi plac mai mult textele, am scăpat un cuvânt

Vă mulțumesc mult, cu respect, pentru că îmi citiți textele și, mai mult, îmi vorbiți despre ele. Și pentru apropierea numelui meu de cel al remarcabilului scriitor!

Vă mulțumesc mult, cu respect, pentru că îmi citiți textele și, mai mult, îmi vorbiți despre ele. Și pentru apropierea numelui meu de cel al remarcabilului scriitor!

Mi-a rămas întipărită in memorie metafora sublimă a calului alb. Poate fi un cal alb autentic, poate fi unicornul celest, poate fi o perdonificare. Cert este că textul dv. merita mai mult, mă mir că a fost trecut cu vederea de ceilalți.

Sunt onorată, domnule Ionuț Caragea!
Eu cunosc munca dumneavoastră literară și exigența față de valoare! Sunteți un model pentru mine, ca poet și om! Cu deosebită prețuire, Elena Papadopol

Erată: personificare în loc de perdonificare. Cu toate că, în alt context și cu schinbarea unei alte litere, ar ieși un cuvânt interesant: pardonificare.