Tăcere blândă

Pe langa sensibilitatea dv caracteristica, acest poem are si un final foarte puternic: gândul tău îngăduie tăcerii să dezmierde. Felicitari! PS. Sa stiti ca puteti extrage un aforism de aici, daca depersonificati expresia: Gandul ingaduie tacerii sa dezmierde.

Vă mulțumesc foarte mult pentru mesajul de apreciere. Mi-a adus bucurie și mulțumire sufletească. Vă sunt recunoscătoare, ca unui prieten.

Mulțumiri, din suflet! Cu mult respect și prețuire!

blândețea tăcerii asumate, îmi plac imaginile delicat contruite.


As elimina vântul vibrează marea, verbul a vibra ete intranzitiv, nu primește complement direct; îl poți schimba cu ceva plastic...

semn, anna

Prozopoemul presupune alte stări. Nu contemplative. El este creat mai mult de douămiiști ca să pro-voa-ce, să fie o altfel de confesiune, să intrige printr-un fragment cotidian, prin gesturi, atitudini, stări deseori negre. Să nu confundăm.

Aceste rânduri stăteau mai bine în versuri obișnuite.

Dar... fie! Nu vă speriați. Sunt îndemnuri să inovați și altfel. Nu mă interesează conținutul textului, dacă e totuși scris ca prozopoem și nu aduce deloc c-un prozopoem.

Chiar nu mă uit la acest conținut. Decât superficial. Nu intră în recipientul prozopoemului.

Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierea textului și mesajul lăsat. Am reținut remarca dumneavoastră, dar poemul pierde foarte mult dacă elimin acea imagine artistică. Tocmai acel verb imprimă, dă un ritm mai dinamic mișcării, provocând acel crescendo al simțurilor. Vântul provoacă... Nu înlocuiesc nici măcar cu vreun sinonim. Atunci imaginea artistică ar deveni, într-adevăr, ceva plastic. Poezia este chimie, este trăire. Nu căutăm perfecțiunea prin hipercorectitudine, ci Puritatea trăirii care se răspândește în suflet.
Vă mulțumesc încă o dată!