ana sofian

suntem legați /prin fir de păianjen comunicăm/ne lipsesc cutiile de conserve de pus la urechi /de pus la urechi fir de floare/nu vezi cum se scutură primăvara înfiorată de atingeri? /ai zice că-i

la 2 grade nu știu dacă stai să te gândești la florile de cais gata să-și pună poalele-n cap e mai simplu să treci pe lângă lucruri frumoase fără să le vezi v-ați dat seama că sunt

În fântâni geme apa, o păpușă îmi spune C-a venit primăvara pe o ploaie fior Aducând pe aripi cântec nou și-o minune Botezată lumină, hotărând mărțișor. A venit primăvara și-a lăsat peste

dintre toate - cel puțin așa cred - sunt ca mersul pe jos mă deșir cum pasul pe unde viața colindă printre pietre și fum printre arbori și nori printre răsărituri și apusuri prinse de

auzeam des de la tata și căutam în sufletul meu ca într-o ladă de zestre știam că e imposibil să nu fie și ceva bun nu era nevoie să pun întrebări m-ar fi biciuit răspunsurile și nu sunt

cand fabrica doarme ține câțiva ochi deschiși din zecile de ochi cu care este utilată să intre oxigenul oxigenul în tuburi s-a terminat de ceva timp harap alb e acasă a lăsat pisicile în

să mutilezi o fereastră înseamnă să n-o deschizi niciodată ochi în ziduri care stau în front ca niște soldați gata să ne țină în brațe când câinii cartierului urlă bezmetici pe străzile

văd cu umbre știu că odată ce ating întunericul o bulă de lumină se sparge e ca atunci când tata mă ducea să-i văd "garsoniera" drumul până la cimitir era o încercare tata era harnic ducea

port haina străvezie să poți vedea prin mine/dacă-s din lut făcută sau poate e mai bine/să știi mai dinainte că-s abur dintr-o noapte/când tremura pământul sub stelele răscoapte/port vântul în

salvarea a ajuns la ușă /atunci nu știam că "pe cuvânt!" e o minciună /un fel de ninsoare de adevăruri pe un pământ cald/credeam că îngerii sunt fabricați în serie/numai buni de rostit ninsori/să

"N-aveți cumva o lebădă?" strigai cât te ținea gura și strada rămânea inflexibilă, ca un furnal țeapăn pregătit să scoată doar fum pe gură, în timp ce uzina măcina spirite. N-aveți? A mea cântă și

scrijelim pielea, scorța ne doare/ne risipim în ziua ce moare/timpul ne cere, cumpăna strigă/apele nu-s în ochi de ferigă /e întuneric și fricile-apar/stele sticlesc, se rotesc și dispar/iernile dor

Ce tupeistă-i toamnă ta și-i chiar virgină, a posit în palma mea cu ultimu-i strănut făcut de o gherghină eu întrebasem dacă-i sigur domnișoară, ea rătăcind prin ceața de afară mi-a

de ne-am înfige colții în colții stelelor ce mint/care-i a noastră?/care-i a lor? /foamea noastră de galben e mare/foamea lor de rece e și mai mare/spre orizont nicio lămurire/batem drumul fără

ideile noastre sunt niște biciclete, prietene/dorm în fața casei în fiecare seară/ își așteaptă stăpânul să le încalece/deseori ies în lume și atunci sunt împodobite cu flori/rulează ca nebunele pe

vindem stele frăgezite din carnea unui cer spintecat cu o singura privire, prietene/blândețea unui gest de împrumut nu ni-i străină/o decupăm/o lipim pe obrazul unei flori abia culese/doar așa negrul

ca o coajă gândul mai senin mă îmbracă și chiar de clipesc, stelele nu mă întreabă nici eu nu ating limba lor aurie de ceasornic măturând timpul se cuvine un itinerar paznicul stinge

suntem nimic, prietene/caii cu poveri de gânduri au intrat în hățișul de la marginea bălții/nu mai sunt hoți care să-i răpească/rămânem cu ceva/poate cu aceeași oboseală care ne destramă puterea de a

închide ochii, prietene/dincolo ești tu/tu cum nu te cunosc mulți, cei care te judecă/știu /ți-am vorbit de drumul drept și de dreapta măsură/dincolo de pleoapă nu-i așa/acolo poți fi alfa, beta,

mereu vom fi/atât să ții minte, prietene/valul vine din mare și tot acolo se întoarnă/din zbuciumul tău eu am primit iubirea cât un univers/din ființa mea te-ai adăpat când uscăciunea ți-a cuprins

compania unei viori triste e un privilegiu/transferi în frumos o melancolie, două, trei/așa înveți să numeri, prietene/nu te mai interesează apa, ci muzica ei/arcușul e un praf în vânt/se mișcă/nici

istoria unui sunet se măsoară uneori cu pasul/deschizi un drum/pășești prin apă/întotdeauna pe mal, sa fii sigur că poți lua pericolul în brațe când încă e mic, prietene/nu cauți umbrele/asta nu

mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo,

hai în carusel, prietene/am locuri libere/un nimic lângă alt nimic face mult/ leagă/ poți alege să fii sus, tot jos ajungi/ ori invers/ meșterul mi-a spus că mecanismul e vechi/nu-mi pasă/poți rămâne