existență

mereu vom fi/atât să ții minte, prietene/valul vine din mare și tot acolo se întoarnă/din zbuciumul tău eu am primit iubirea cât un univers/din ființa mea te-ai adăpat când uscăciunea ți-a cuprins trupul/ai ținut dragostea ca într-un ghioc/zămislind frumusețea ce trece prin portal și apoi se duce spre ocean/locul unde nimeni nu poate să țină pasul cu vântul/doar el ne răsucește gândurile/din memorie te construiesc/în fiecare zi pentru că în memoria ta renasc/mai vie/mai frumoasă/mai curată decât aerul dimprejurul tau/și-atunci, prietene, dintr-o "ameliorare" se naște un etern de noi doi înțeles