Poezie
metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine/o masă compactă, neatinsă, necitită/și lumina mușca/și degetele scriau, scriau linii, puncte/ în poezia mea inocentă se năștea un fluture/fluturele scria un zbor/zborul căuta o floare/o floare căuta, prietene/iar eu uitasem că am luat mâinile de pe ochi
031.496
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ana sofian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 1
- Actualizat
Cum sa citezi
ana sofian. “metamorfoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14172931/metamorfozaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASde fapt asta este provocarea, să pleci înspre unde nu știi, dar unde simți...
0
IPPe ramura lui da, florile au semințe roditoare… Între florile acestea și cântecul greierului are cuvinte… Ce zici tu-mi pare-n firea lucrurilor… “să pleci înspre unde nu știi, dar unde simți...” Cu alte cuvinte, “Mergi unde te poartă inima” și sigur vei ajunge unde simte ea că e bine…
https://101books.club/carte/descarca-susanna-tamaro-mergi-unde-te-poarta-inima-pdf
“De cum m-a văzut apărând la intrare, Buck a început să alerge în cerc ca un nebun. Apoi, pentru ca să-şi manifeste fericirea, a devastat lătrând două sau trei răzoare. De data aceasta, n-am avut inimă să-l cert. Când a venit lângă mine, cu nasul murdar de pământ, i-am spus: „Ai văzut, bătrânelul meu? Suntem din nou împreună”. Şi l-am scărpinat după urechi…”
0
Fără să-ți spună unde te așteaptă
Pe un câmp verde, într-un cort-nacelă
Cu balonul zburător pregătit pentru zbor
Sau într-un port, pe un vapor
Nu mai pui întrebări și-o tai de-a curmezișul
Împăcând între ele cel 7 zări
Ale celor 7 nedeterminări
Cu metamorfozele Infinitului la scară
Mergi pe urmele ei
Într-o poezie cu fluturi...
“mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine…”