Poezie
metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine/o masă compactă, neatinsă, necitită/și lumina mușca/și degetele scriau, scriau linii, puncte/ în poezia mea inocentă se năștea un fluture/fluturele scria un zbor/zborul căuta o floare/o floare căuta, prietene/iar eu uitasem că am luat mâinile de pe ochi
031467
0
Fără să-ți spună unde te așteaptă
Pe un câmp verde, într-un cort-nacelă
Cu balonul zburător pregătit pentru zbor
Sau într-un port, pe un vapor
Nu mai pui întrebări și-o tai de-a curmezișul
Împăcând între ele cel 7 zări
Ale celor 7 nedeterminări
Cu metamorfozele Infinitului la scară
Mergi pe urmele ei
Într-o poezie cu fluturi...
“mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine…”