În lumea sensibilă

discursiv, poemul acesta,
susţinut însă de idee
şi de unele imagini
de veridică poezie...

în prima strofă, aţi folosit rima la distanţa, în stilul maiakovskian? Eu+Dumnezeu, Ştiinţa-Suferinţa. Numai că în rest, nu mai recurgeţi la aceeaşi tehnică. Văd doar eu lucrul acesta? Aveţi de gând să faceţi ceva?

este un discurs.
ultima parte are forța necesară de a fi începtul textului, apoi să fie urmat de o alegere declarată
de când e poezia
doar peisajul neologismelor
mute la cântecul lacrimilor?
de când sângele nu mai simte
acea chemare către depărtare?
de când poetul nu mai scrie
toate poveștile de iubire
din inima care
i-a rămas credincioasă?
de când poetul nu mai privește
spre Calea Lactee
să își aducă aminte
că nici omul modern
nu o poate descifra
și să descopere
doar că e liniște
și cerul... înstelat ?
de când!?

eu sunt originală
așa cum sunt
având în vedere dimensiunea
dintre mine și Dumnezeu
rămân pe linia de plutire
să prind viață
la fel cum odată
nici iubirea nu a fost inventată
neconformă cu știința
pentru a prosti;
și-a rupt oasele
ca să-mi trăiesc suferințele
să sper mai mult
dincolo de moartea trecătoare
în aripi, flori, gânduri
un cuib de visuri imutabil
să-l recunosc și într-un fes din lână

eu sunt în slujba confesiunii
așa m-am născut
și nu am simțul de a renunța
la numele poeților
la tribulațiile erotice
ale mărilor eteroclite
din semnele perceptibile
sufletului meu.

așa înțeleg cursul, discursul poetic

spor!

Vă mulțumesc mult pentru remarca dumneavoastră și apreciere! Așa a fost situația! Așa am simțit. Vă mai aștept.

Asa este, cum ați observat. În rest, nu a mai curs rimă. Tot ce pot sa fac este să o regândeasc, dar eu deocamdată am puține situații în poezie, în care am rimă. Ca să o regândeasc, să caut rime, s-ar putea ca poezia să fie afectată ideea exprimată. Sau poate că nu... Deocamdată o las asa. Și voi încerca... Rimă la care faceți referire, așa am avut-o, nu am ales-o eu ca tehnică. Dar e foarte bună oservatia dumneavoastră și mă motivează să încerci construcția cu rimă în versificație. Vă mulțumesc foarte mult.

Inversarea strofelor cred că e o idee bună, potrivită, datorită argumentului pe care te-ai bazat în analiza textului. Da. Acum așa cred, ca e mai bine în deschidere sa fie acea strofă și celelalte două, apoi, se încadrează mai bine. Mulțumesc mult, Ilie.

am eliminat, în propunere, rimele observate de Ionuț
nu cred că ar fi de pus în rimă,
are acest conținut specific discursului, pus în rimă, posibil să devină caraghios, ori banal, mesajul

“la fel cum nici iubirea
nu a fost inventată “

poate că acele versuri ar fi de modificat în felul propus mai sus

altfel, spor!

Ori existau rimele la distanță în toate strofele, ori fără rime peste tot. Dat fiind faptul că doar în prima strofă există rimele, acolo se pot face mai ușor niște intervenții.

Vă mulțumesc foarte mult.

trebuie lăsate să se reverse așa cum simte, gândește, și se exprimă fiecare! Dar n-aș merge până la a da direcții și verdicte care limbaj e autentic și care nu! Am oroare de patul lui Procust în care avem tendința de a încadra un mod de comunicare (poetic sau nu) noi având ce calificări??? Limbajul poetic a suferit enorm de multe schimbări de-a lungul veacurilor și chiar în zone geografice - cine ne dă nouă dreptul să decretăm ăsta e autentic, ăsta nu!?? Și în funcție de predominanța unei chakre energetice creația poate fi mentală sau afectivă în proporții diferite. Dumnezeu nu ne-a făcut copii xeros, iar în unicitatea noastră se poate crea autentic și cu neologisme și fără. Ce și cum visăm îmbracă culoarea specifică doar nouă, indiferent cât de mulți sau puțini rezonează cu ea!
Mi-a plăcut explorarea ta în „lumea sensibilă”!

pentru că v-a plăcut Lumea sensibilă. Din punctul meu de vedere, nu aș compara niciodată poeziile între ele. Pentru că aș compara experiențele/ trăirile transpuse diferit de fiecare. Și aici intervin: capacitatea de transformare, talentul, vocabularul, corelațiile, sentimentul, sinceritatea, care dau autenticitatea / valoarea fiecărei poezii sau fiecărui text scris, nu neapărat poezie. Da, poezia reprezintă stare, trăire...
Vă mai aștept. Mulțumesc încă o dată și pentru opinie.

dar te rog să lăsăm protocoalele; nu-și au rostul, nici măcar cele legate de vârstă, noi fiind spirite nemuritoare.