Ovidiu Oana

aș prefera să postezi un comentariu dupa ce ai lecturat (funcție de timpul disponibil) un numar mai mare de alcătuiri din acest ciclu, sau poate și din altele.
Povestea asta cu rime facile sau forțate, o tot aud de multă vreme, lansată (desigur nu doar la adresa mea) de prin anii \'30 (secolul și mileniul trecut).
Este drumul în ale literaturii unul dificil, dar plin de bucuria fiecărui ins care se mărturisește prin ea.
Altora le e mai ușor să privească peste rânduri și să le ia în derizoriu.
Nu mi se pare că pe acest site se mai uită lumea la fond, ci doar la formă și chestiunile simpliste. Eu știu de când am aderat la această comunitate că este una potrivită pentru schimbul de idei, nu de poze sau tipare.
Cât privește posibilitatea de a identifica ”alte rime” urmare a unui act de voință, mi se pare că nu este cazul.
Ți-aș face precizarea că mă voi cantona și de acum în sectorul utilizării cuvintelor așa cum curg ele prin gândurile mele, folosind forme și formule simple de exprimare, de care multă lume are nevoie acută în zilele astea.
Celor care cred că au nevoie de alte tipuri de expunere pentru a se descoperi acolo sau vor să se identifice cu ele, nu am a le ura decât căutare ușoară.
Aș vrea să nu crezi că mă deranjează cele spuse de tine! Tânjeam doar (poate) după ceva nou .

Doamnă Prochipiuc,
și aici, ca în multe zone ale tehnologiei IT se produc așa zise fenomene ”neînțelese”.
Nu mă refer la paranormal, ci doar la un fel de ”v-ați ascunselea moral”.
Nu e grav că se folosesc etichete!
Este grav că cineva instaurează regula bunului plac.
Nu mai este vorba că o anume producție literară place sau nu, că este pentru ”elite” sau ”amatori”, că provine de la un ”binecuvântat de muze” sau de la un profan.
Aceasta este o problemă mai veche semnalată și de mine și de mulți alții, cea a treatamentului diferențiat aplicat membrilor.
Sigur că există persoane cu o mai mare aplicație pentru poezie, așa cum există și persoane doar motivate de resorturi interioare pentru a scrie, producțiile acestora putând să se apropie de niște standarde imaginare sau nu.
Dar grav este că cei care au dreptul să-i îndrume pe cei mai puțin pricepuți, pe lângă că au uitat și ignoră regulamentul site-ului, purced la a promova atitudini pe care le-ar putea aplica într-o oarecare și ultimă instanță, revistele literare sau persoanele cu calificare profesională.
Constat cu tristețe (vorbind doar de relația mea cu agonoa.ro) că din când în când, un anume personaj -cu siguranță editor, după nivelul tehnic- își transformă plictiseala și ignoranța în calificative. Nu citește ceea ce ar trebui, să zicem 3-4-10 postări ale unui autor și să comenteze după măsura posibilităților.
Nu Doamnă! Pe Agonia se poartă ”verdictele”!
Personal, am hotărât cu multă vreme în urmă, să nu reacționez la astfel de atacuri, tocmai pentru a oferi celorlalți membri posibilitatea să vadă relația între noi toți în complexitatea ei.
Nici măcar nu mă poate atinge un astfel de calificativ pus unei poezii scrisă de mine! Dar o anume tristețe se insinuează, pentru că, nu pot dezbate o problemă a cuiva (în nici un caz a mea sau a textului meu), care se ascunde în mod jenant.
Aș vrea ca intervenția Dumneavoastră și provocarea conținută de prezenta luare de poziție, să ”miște” ceva la nivelul administrativ. Nu vreau să fiu eu lăsat în pace sau scutit de observații pertinente, dar evoluția generală a acestei familii poate suferi influențe nedorite, urmare a perpetuării unor astfel de situații, adică:
UN EDITOR ETICHETEAZÃ O POSTARE FÃRÃ NICI UN FEL DE EXPLICAȚIE LÃMURITOARE.

PS. Voi continua să postez și să-i aștept cu plăcere pe toți cei care simt nevoia unui popas pe paginile de sub semnătura mea, indiferent dacă exprimă sau nu un punct de vedere. Oricum, contorizarea și afișarea numărului de persoane care accesează o pagină, spune/clarifică în sine nivelul unui membru, dacă se au în vedere alcătuirea de ierarhii, ceea ce în poezie ar fi ”cel mai stupid lucru imaginat vreodată”
Vă mulțumesc pentru prezența constantă și vă mai aștept!
Prof. Ovidiu OANA

e bine pentru mine că îți sacrifici periodic timpul pentru popasuri pe paginile mele, pentru că astfel, pot corecta eventuale greșeli apărute cu sau fără voie.

Referitor la ce mi-ai scris de data aceasta am doar trei semne de întrebare:
1. cum ai tras concluzia că ”din pacate tu nu o stapanesti suficient (limba română) pentru o astfel de incursiune” ?
2. ce legătură are ceea ce scriu eu cu prestația poetică a Loredanei Cristea?
3. sunt eu primul care folosește INTENȚIONAT ceea ce tu numești ”greșeală gramaticală”?
4. dacî tot îți irosești timpul citind, poate reușești -trecând peste răutăți și remarci simpliste- să te referi și la mesajul poeziilor pe care le citești.

În final, dacă totuși ți se pare greu digerabilă poezia ”în formă clasică” scrisă de nu contează cine, poate este mai bine pentru tine să eviți contactul (virtual) cu respectivele persoane. Pe mine personal n-ai să reușești să mă deturnezi spre ceea ce scrieți voi, ceilalți.
Încă o dată, mulțumesc pentru timpul acordat!

în unele locuri se crează emulație în altele nu.
Dar asta nu înseamnă că pe agonia. nu s-a citit astăzi Eminescu. Iacătă, 80 de cititori au făcut-o. Si Doina era e pusă la biblioteca virtuală unde, in timp,au mai văzut-o alte sute...
mi-a trecut un gând dar am renunțat la o postare directă. Ți-l împărtășesc ție:

GÂNDURI DINSPRE IPOTEȘTI
ajuns-am să ne cearnă,
un gând ca o povară,
din cel nascut în iarnă
și risipit în vară.

\"din veghea mea înaltă
sub val de museline,
români, voi laolaltă,
vă-ntreb: vă e mai bine?

mai vino, Valeriu! te mai aștept!

răspunsul la cimilitură
era, am spus, o făcătură:

unitatea de măsură a prostiei era ȚIANUL
și avea submultiplii decițianul, centițianul și milițianul

sper că n-am dezamăgit...

Desigur, după ce-ai plecat
Ți-au spus câțiva că ești \"plecat\".
Dar pe hârtie aplecat,
Convingi că nu te-ai prea plecat.

Țara de sus

Ți se cuvin urale!
A ta este poezia cu numărul 200.000.
Îți doresc să continui colaborarea cel puțin până în ziua postării cu numărul 2.000.000.

Mă surprinde și mă onorează în egală măsură apreciera Dumneavoastră.
Spun asta ca o persoană care își cunoaște în suficientă măsură limitele aspirațiilor sale.
Ați sesizat corect tenta explicativă a poeziilor mele, o parte din ele, doar ca un anume tip de mesaj trecut prin mine ca alcătuitor.
O să-mi permit să prezint să vă prezint un fragment dintr-o scrisoare adresată mie de Dl. Mircea Racheru, autorul noii filozofii a cunoașterii ”FILOZOFIA TRANSCONȘTIENȚEI”, care oferă o altfel de perspectivă asupra creației lirice (citez):

\"... Dacă însă sunt la acest subiect, nu voi pierde ocazia de a vă spune că, potrivit Filozofiei Culturii, care este (va fi) parte integrantă a Filozofiei Cunoașterii Fundamentale, poezia și profeția sunt noțiuni relativ sinonime, dar chiar identice în planul Cunoașterii Fundamentale. Astfel, Cântarea (sau poezia!) lui Iacov este una din cele mai valoroase profeții ale Bibliei. Și – lucru nu mai puțin adevărat – poezia lui Eminescu (mai ales) are un profund caracter profetic, pe care însă prea puțini sunt dispuși să-l discute, ceea ce, desigur, niciodată nu e prea târziu.
Mai mult, tot sau aproape tot din ce scrie omul vechi sau nou, este rezultatul siderației transconștiente, siderație care stă la baza intenției exprimării lirice. Și tot siderație, și tot exprimare lirică este și proza de inspirație irațională. Este însă o lirică aritmică (sau nerimată), dar care își are ritmul ei perceptibil numai în același plan al Cunoașterii Fundamentale. Iar această foarte specială lirică este specifică tuturor profeților biblici, și perceperea ei irațională constituie una din resursele credinței tradiționale și, mai nou, ale încrederii în adevărul științific pe care îl presupune exprimarea confuză caracteristică acelor profeții....\"

Departe de mine gândul de a mă asocia posturilor de excepție invocate mai sus, dar, toți cei care scriu într-un firesc al lucrurilor, o fac și sunt în fapt, purtători ai unui tip special de mesaj, iar eu, desigur nu pot funcționa ca o abatere de la regula generală.

În expoziție este reprezentat și Ardealul prin clopoțelul din perioada precreștină descoperit chiar în zona Dumneavoastră, piesă de la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca, alăturat clopotului Dietei Transilvaniei de la 1848, sau Clopotelor din Țara Făgărașului.

Ori că pleacă, ori rămân,
fiecare se descurcă.
Guvernanții ne încurcă
sub deviza: sunt hapsân!

Ștefan,
când am respectat formele clasice pentru alcătuirile mele, mi s-a reproșat lipsa de originalitate.
Când propun forme noi, îmi sunt semnalate abaterile.
Acesta-i dezavantajul major când nu scrii vers alb. Acolo nu există reproșuri :)
Ce este mai puțin înțeles de către mine, este faptul că aici sau pe alte pagini, nimeni nu ia în discuție conținutul.
Mulțumesc oricum pentru surprinzătorul popas!

mulțumesc!

... exact la asta se referă alcătuirea mea, la drama actuală din sistemul de învățământ.

alcătuirea poetică răspunde fiecărei stări a celui atras să se mărturisească

fiecare suntem ceea ce putem îndrăzni.

... mulțumesc pentru semnalare; am corectat.

Mirela, mi-aduc aminte cu plăcere despre ședințele de cenaclu de acolo.
Voi ține cont de fiecare părere critică întemeiată.
Drag!

am operat pe baza recomandărilor; mulțumesc!

Ești prea generoasă Mirela!