Poezii

Denie – lui Radu Gyr Zicere: Iisus venea cu roua în potire Mult prea târziu în ochii Lui adânci Pe crezul tău şi crucea ta de-atunci … Aflatu-ţi-ai dorita răstignire. … Se adunase linişte în

OOOvidiu Oana

0

0

Am tras de storul nopții; fața lunii s-a arătat din margini de genune fardată de lumini, pe fața humii, închipuind nedeslușite rune. \'și-ncendiază licurici tăciunii purtați ca insondabilă

OOOvidiu Oana

0

0

Pentru dragostea ta râvnesc răsplata Afroditei: o cunună de acantă. Frunzele te vor învăța să-mi mângâi fruntea, iar spinii vor scrijeli triumful iubirii pentru tine, cea zidită

OOOvidiu Oana

0

0

Ascult tăcerile-n adânc zidite; abisul va fi razelor culcușul; o doină tânguită e apusul și rând pe rând se lasă absorbite. Minut de nemișcare și de rugă, amnar de vorbe în castel

OOOvidiu Oana

0

0

Mă smulgi din cumințenia drumului, și mă prăvălești în pâlnia prin care curg în timpul trupului tău. Puse împreună, seva mea lâncezind și aroma de fruct în pârg a sângelui tău putred de

OOOvidiu Oana

0

0

Am mai trimis la moarte două vise! Pe primul l-am strivit la ora care-n Iatacul nopții, pentru întremare, Crepusculul demult sălășuise. L-am frânt că n-a răspuns la întrebare: - De ce aripi de

OOOvidiu Oana

0

0

zefirul nopții despletește iele torcând aramă-n pletele cărunte de iederi spini au încrustați în piele și-nveșmântate-n iederi vor să-nfrunte cohortele de vrăbii rătăcite prin lăstărișul

OOOvidiu Oana

0

0

Pe cergi crepusculare risipite, Borboane de lumină-ncet pulsează. Se unduiesc în noapte răscolite, Ursuze iele ce adormitează. Fuior strângându-și horele rărite, Stelare pulberi sorb

OOOvidiu Oana

0

1

M-ai dojenit zâmbindu-mi fără să-mi dai sărutul cerșit de-atâta vreme că i-am uitat savoarea. De ce te porți tiranic și-mi interzici licoarea ce fost-a apă vie la nedorit, trecutul? Îmi

OOOvidiu Oana

0

0

Și-a-ntors norocul fața spre niciunde În jur e doar răcoare siderală, Desfigurat de vântul ce-l pătrunde, Un nor își schimbă griul în căneală. Netrebnică nădejde,-n ascunzișuri Te aciuiești.

OOOvidiu Oana

0

0

pe trupul meu se lasă înserarea aceea zămislită-n zorii vieții cu sufletul deschis chezaș bineții măsor în urmă doar îndestularea ce preț mai are azi nefericirea când am primit din lumile

OOOvidiu Oana

0

0

Natura vieții însăși m-a zămislit ca parte Întregului pe care îl rostuiește timpul. Fixat în forma strâmtă, purtam în mine ritmul Egal, spre nemurirea voinței să mă poarte. Încorsetat de teamă

OOOvidiu Oana

0

0

Eu nu mai trec de-o vreme de marginile vrerii, Mi-e țarc singurătatea în care vara tremur. Mi-ar frânge silnicia doar un imens cutremur Iscat de nerozia-ncruntată, a durerii. În jur văd doar

OOOvidiu Oana

0

2

nestăvilit m-aș prăvăli în tine ca o cascadă pe o vale seacă iar seve germinându-se în mine în tainițele tale să se treacă fii tu ogorul răscolit de pluguri sălaș seminței care

OOOvidiu Oana

0

0

Se-ntinde lenevind alene Și cască noaptea, odihnită. Din neguri reci, vise viclene O-nfățișează iar, trudită. Alungă răul, voalu-și lasă Spre orizont. Of! Dintr-o dată, O rază veselă, în

OOOvidiu Oana

0

1

Educatorii țării stau la coadă Sub streașine ce-și curg nedumerirea Peste credința că își pierd menirea, Când rostul lor devine azi corvoadă. Ce rău vă mână, voi jalnici guvernanți Să îi zidiți

OOOvidiu Oana

0

0

ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri

OOOvidiu Oana

0

0

Când nopțile aduc vremelnicia Dorinței risipite în păcate, Prin colbul ridicat, lăsat în spate Își poartă, vântul rece, silnicia. Se năruie sub orice adiere Iatacurile, viselor popas. Un biet

OOOvidiu Oana

0

2

Pe șevalet, culori crepusculare se-nviorează, la chemarea blândă născută-n zori și noua lor osândă, va împlini speranțe milenare. - Să fie verde! - a soarelui poruncă, livezi îmbracă-n tonuri de

OOOvidiu Oana

0

1

În noi, fiecare, se-adună mormane Mustind de puroi -arhetipice gânduri-, Schimbate de timp în păgâne icoane, Spre ceruri atee, prea false intrânduri. Aceeași ocnași tot înalță gorgane, Pe cruci

OOOvidiu Oana

0

0

Înveșmântat în taine, trec Styx-ul. Furișare Spre râpele albite cu descărnate oase. Din râul fără vaduri, miazme zdrențăroase Își risipesc otrava, zăludă nemișcare. Prin subterana boltă alunecă

OOOvidiu Oana

0

1

sunt prizonier aducerii aminte de noaptea de iubire împlinit răsfăț ai fost acelui necuminte de trupul tău flămând și ispitit amestecând cuvânt cu mângâiere sau sărutări cu tainice robiri mă

OOOvidiu Oana

0

0

plecau flăcăi la oaste voiosi nevoie mare cu vitejia-n piepturi de strajă la hotare în urma lor codane își flutură năframa iar clopotul din turlă își scutură arama trei ani de

OOOvidiu Oana

0

0

Prearăspicatul trăznet înfioară auzuri treze și strivind timpane, îngroapă-n minte spaimele morgane, pornite să cutreiere pe-afară. Cine e demon ? Sunetul ce cade cu dâra albă, rană nopții

OOOvidiu Oana

0

0