Poezie
Sonet LVII
(și-a-ntors norocul fața ...)
1 min lectură·
Mediu
Și-a-ntors norocul fața spre niciunde
În jur e doar răcoare siderală,
Desfigurat de vântul ce-l pătrunde,
Un nor își schimbă griul în căneală.
Netrebnică nădejde,-n ascunzișuri
Te aciuiești. Ești surdă la chemarea
Flămândului de sprijin. Îndurarea,
Pierdută-i sub tomnatice frunzișuri.
Sub șfichiuiri de ploaie crapă glodul
Strâns pe obrazul mâzgălit de spaimă,
Doar rugi deșarte buzele îngaimă,
Nefericirea \'și avortează plodul.
Se pierde-n tomberoane cruda taină,
Gunoiul citadin i-e noua haină.
003.376
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet LVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13955201/sonet-lviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.