a catedralei grea singurătate

Clopote stinghere , somnuri efemere, cânturile clopotelor revin precum dogite tânguiri, ce trec pe lângă catedrală, iar în final liniștea își preia supremația…

pline de har ascuns aceste clopote ale tale...

p.s. am vizitat colecția ta și impresionantă, îți mulțumesc că am avut ocazia să le văd,

cu drag,
Pierre

... vineri, 14 aprilie 2006, începând cu ora 11,oo, când va avea loc vernisajul expoziției \"Clopotul, limbaj universal\" găzduită de Muzeul Național Tehnic \"Prof.Ing. Dimitrie Leonida\" (parcul Carol I).
Am alăturat colecției mele de clopote, fragmente din colecțiile particulare Angela Similea, Florin Popovici și Cornel Costeliuc dar am reunit și piese extrem de valoroase pentru istoria noastră, piese provenind din muzeele României (din sec. III î.Cr. până în epoca modernă).

Cu această ocazie va fi donat Exemplarul (deocamdată unic) al Trilogiei \"proiectul unei limbi universale\" (enciclopedie a clopotelor) și un volum reunind poeziile cele mai semnificative din creația universală despre clopote, la care se adaugă debutul meu editorial cu câteva poezii din ciclul Arama.
Le mulțumesc administratorilor site-ului Agonia pentru sprijinul acordat prin găzduirea în premieră a capitolelor Trilogiei, precum și celor care au încurajat apariția acestei lucrări prin opiniile lor.
Deși cu întârziere, îi invit pe toți cei interesați să viziteze această expoziție, deschisă publicului în perioada 14 aprilie - 14 mai 2006.

Încă o dată felicitări! mi-ar fi plăcut să pot fi alături de tine, dar mă bucur să am așa ocazia să te pot felicita,

p.s. sper să nu te superi dar scrie o pagină personală cu această invitație...

cu drag,
Pierre

...că o pagină personală pe această temă ar excede profilului și regulamentului acestui site.

Frumos text! printre cele mai bune citite in ultimul timp.
Laitmotivul... insingurarea(\"A catedralei grea singuratate\"-in pozitie de vers final al fiecarei strofe parca spune...\"asta e tot ce a ramas!\").Sa remarc si aparitia clopotelor?:)
Felicitari pentru eveniment!
Ialin

Singurătatea ei era subliniată de sunetul clopotelor în noapte. Dar resimțeam și majestuozitatea ei, puterea ei asupra nopții și liniștea pe care o conferea comunității care o ridicase ca pe expresie fidelă a ei.
Iar clopotul dădea asigurări orare: \"dormiți, noi vă veghem!\" la

Felicitari domnule Ovidiu,
acum stiu ca fiecare clopot are un suflet
dar sunt sigur ca tot sufletul dumneavostra se afla
in exemplarul unic al Trilogiei \"proiectul unei limbi universale(enciclopedie a clopotelor).

Imi asum riscul sa va suparati pe mine. Poezia vrea sa emotioneze, are rima si ritm. Punct.

Cu respect,
Mari

Daca mi-ar cere cineva sa caut o rima bine gasita si nu fortata, un ritm care nu violenteaza, ci curge întregind un tablou cu bun gust si atmosfera romantica clasica atunci, cu siguranta ca as cauta in poezia Oanei Ovidiu, \"...a catedralei grea singuratate\". Pentru ca toate aceste calitati se regasesc din plin in versurile cu titlu-laitmotiv, sugestiv, demn de apreciat.

Un eminescianism (epigonism) facil, care are doar meritul că ne readuce in atentie sonurile marelui poet: \"S-a stins viața falnicei Veneții / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri / Pătrunde luna, înălbind păreții. /Okeanos se plânge pe canaluri... / El numa-n veci e-n floarea tinereții, / Miresei dulci i-ar da suflarea vieții / Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri\".

Deseori cand suntem martorii unor poezii cu rima si ritm bine scrise trebuie sa lovim cu barda saturatiei acestui stil. Nu este nici pe departe eminescianism, ca sa nu mai vorbim de \"epigonismul facil\",expresie pe care o abordati cu atata usurinta. Si va spun, fara suparare, ca strofa citata de dumneavoastra, domnule Mircea Florin Sandru, nu are nimic in comun cu versurile Oanei Ovidiu. Intuind, probabil, ceea ce veti spune, nu, nu o cunosc pe doamna/domnisoara Ovidiu si in concluzie, acestea sunt parerile mele. Cu stima.

Eu il citesc de mult timp pe domnul profesor Ovidiu Oana si imi place mult cum scrie dansul.
Oana este numele dansului de familie.
Consider ca nu este corect sa facem greseli mai ales in ce priveste numele dansului.
Va multumesc.

Citindu-vă poeziile am înțeles că mai există o speranță.
Poezia n-a murit și-i va veni iar vremea! Am vizitat și site-ul; nu mă pricep,dar cred că această colecție este unică! Sper că vernisajul de azi a fost un succes și regret că sunt prea departe pentru a o putea vizita.
Cu stimă,

pe Oana eu simt mania
nu ca e poet cu dar
ci ca e in Romania
cel mai mare clopotar

Poezie scrisa sub impulsul momentului (cu atat mai meritoriu!), calibrata, fluida, ca mai tot ce poarta semnatura \"Parau\".
\"Epigonismul\", in cazul de fata, este o notiune preconceputa.
Nimic din ea nu ne duce direct la Eminescu. Multi poeti, de la Bolintineanu incoace, au tratat subiecte asemanatoare.
Vazut, citit, placut.
P.S.: Ca o mica remarca, versul al treilea de la strofa a doua cere o reajustare. Treaba usor de facut pentru un poet.

Acesta este modul meu de a cunoaște și iubi lumea și trecutul ei.
Mulțumesc pentru popas și precizare!

poezia nu trebuie și nu poate genera supărări. Poate doar dispute literare.

doar vernisajul a fost pierdut. Expoziția este deschisă până în data de 14 mai. Iar Parcul Carol I este superb în orice anotimp.

mulțumesc pentru popas și apreciere!

puteți aplica eticheta [eminescianism (epigonism)] oricărei creații poetice a mea, doar dacă vă referiți la starea de momant a scrierii versurilor.
Altfel, nu cred că este cazul, mai ales aici.

În expoziție este reprezentat și Ardealul prin clopoțelul din perioada precreștină descoperit chiar în zona Dumneavoastră, piesă de la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca, alăturat clopotului Dietei Transilvaniei de la 1848, sau Clopotelor din Țara Făgărașului.

pot fi cel descris în catrenul Dumneavoastră doar prin prisma diversității tematice a colecției mele. Ca număr de piese nu, pentru că Domnul Costeliuc din Câmpulung Moldovenesc are peste 300 de piese, așa cum pot exista și colecționari necunoscuți (încă) de mine.

mulțumesc pentru aprecieri și semnalare! Am făcut corecția necesară.

domnisoara Oana?, sau doamna, ca demult nu ne mai vazurăm la ochi. e un poem reușit. nici prea prea nici foarte foarte, de genul acelora care merg bine pe noptieră lîngă veioză. cade bine ca dama la drum de seară:D
numai de bine, Cosmin DRagomir

În nici un caz, de la ultima noastră întâlnire la Muzeul Literarurii Române, nu mi-am schimbat sexul, dar rămân preocupat de cele mai felurite lucruri, pasiuni consacrate și constante sau mai noi.
ovidiu OANA = m pentru sex, sau mai precis, codul numeric personal începe cu \"1\"

la cititorii care v-au domnișorit:D oricum poezia n-are sex!

Cosmin!