Gabriel Dragnea

Citind din „Poeți români de azi” a criticului Gheorghe Grigurcu am ajuns la paginile dedicate poetului Liviu Călin, file în care am descoperit câteva metafore citate din poeziile lui care

REGULAMENT Concursul Naţional de Creaţie Literară „Dimitrie Bolintineanu” Ediţia a XXXII-a, octombrie 2024, Bolintin Vale Revista „Sud” în parteneriat cu Filiala Poezie-București a Uniunii

Încă mai pot să respir în cetate Și să-mi ascund privirile printre măslini... Chiar și atunci cînd tu te înclini spre himere Și dezbini doruri, târziu împăcate. În noapte se-adună condeie Sub

Este masa mea... Plătesc o consumație cu lacrimi Și cu nepăsare Cu John Coltrane lângă aceeași veioză stinsă. El pulsează pe ritmuri de sânge, Sânge fierbinte, În vene neînțelese Acolo, unde

Aș fi vrut să mai stau... Noaptea-mi spunea să nu plec, Să rămân și să încerc să deslușesc Mai mult să iubesc glasurile Ce pluteau deasupra adâncurilor, Șoaptele bătrânilor rechemând

Așa s-au născut zeii În largul mărilor hrănite cu iluzii, Cu speranțe inutile furate De la muribunzi Oferind în schimb mângâierea Valurilor și liniștea adâncurilor. Așa s-au născut zeii Sub

Astăzi pare a fi o zi liniștită. Încă de dimineață papagalul vecinului făcea un zgomot teribil salutând noua zi abia începută, iar cocoșul din imediata apropiere, dintr-o curte vecină a cântat cu o

În urmă cu 127 de ani, pe 15 iunie 1889, înceta din viață, probabil, cel mai român dintre români, poetul Mihai Eminescu. Două zile mai târziu era purtat spre Cimitirul Bellu de un dric simplu, tras

Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Ți-am dat un gri, pentru-nceput, Demult, când nu găseai o ușă Încet să te

război în aer - scrisori îndurerate fluturi doborâți. * sârmă ghimpată - plantă agățătoare sufletul cântă * flori albe pe jos - răscoală în livadă cireși agitați * soare la apus - peste

Doar în noaptea, când sălciile plâng Gânduri se strâng, săbii să-și ascută Și mută este strigarea zorilor De dorul culorilor pictate-n ochi pierduți. Doar în noaptea când sălciile plâng Tot

Am fost și eu acolo, L-am văzut Și am tăcut în fața Lui, Și-n palmele vântului Mi-am pierdut crezul de a fi, Ce e speranța și taina-n Galilea, Scânteia ce mă-nflăcăra mereu... Tot eu m-am

Deși luni de zile-au trecut Și nu am știut niciodată De ce trebuie să grăbesc pasul, Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând, Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare, Aceeași

Am tăcut si, odată cu nașterea mea S-a născut tăcerea unei întregi generații. Era o tăcere în fața unui necunoscut Pe care urma să îl aflu plângând. La primele lacrimi, primite de martori cu

Când 1200 de suflete grele Gemeau, cu lacrimi împietrite sub pleoape Ape tulburi se ridicau dincolo de gleznele zdrobite. Rareori, seara, în secret, sub kipe Mai scăpau rigid câte-un

Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au

Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de când scriitorul și gazetarul Panait Istrati a părăsit această lume, care i-a oferit de-a lungul vieții atât bucurii, dar și tristeți care i-au marcat

Am primit cu ceva timp în urmă cartea “Sfeșnic în rugăciune” a poetului Traian Vasilcău. Am citit-o și recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori,

Pe www.romeojulietalamizil.ro, în perioada 10.09.- 25.12.2014 se fac înscrierile la Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă „Romeo și Julieta la Mizil”, ed. a VIII-a. Pot participa românii