Poezie
Tăcerile generației mele
(ce mi-a mărturisit prietenul Eminescu)
1 min lectură·
Mediu
Am tăcut si, odată cu nașterea mea
S-a născut tăcerea unei întregi generații.
Era o tăcere în fața unui necunoscut
Pe care urma să îl aflu plângând.
La primele lacrimi, primite de martori cu bucurie,
Mi-am întins brațele suspinând,
Încercând să ating neliniștea,
S-o simt cum îmi spală pleoapele
Cu apele ce aveau să îmi arate Adevărul.
În părul meu urmau să apară zăpezi
În care și acum, tu încă mai crezi
Că încă tresaltă și în lacrimi se scaldă
Tăcerile generației mele.
Prin piele îmi trec respirări de copii,
Prin pustii ecouri ce-și caută glas,
În lacrimile nașterii mele
Sunt gânduri ce-și caută pas.
Am tăcut și, odată cu nașterea mea
S-a născut zâmbetul schițat pe ascuns,
Într-un nepătruns orizont de-așteptare,
Labirint de căutare a copilăriei
înghețate.
La sate, dorul și-acum tot așteaptă
Un nou stăpân și-n suflet nouă poartă.
15 ianuarie 2015
001.225
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Dragnea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Dragnea. “Tăcerile generației mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-dragnea/poezie/14086573/tacerile-generatiei-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.