Poezii

Încă mai pot să respir în cetate Și să-mi ascund privirile printre măslini... Chiar și atunci cînd tu te înclini spre himere Și dezbini doruri, târziu împăcate. În noapte se-adună condeie Sub

GDGabriel Dragnea

0

0

Este masa mea... Plătesc o consumație cu lacrimi Și cu nepăsare Cu John Coltrane lângă aceeași veioză stinsă. El pulsează pe ritmuri de sânge, Sânge fierbinte, În vene neînțelese Acolo, unde

GDGabriel Dragnea

0

0

Aș fi vrut să mai stau... Noaptea-mi spunea să nu plec, Să rămân și să încerc să deslușesc Mai mult să iubesc glasurile Ce pluteau deasupra adâncurilor, Șoaptele bătrânilor rechemând

GDGabriel Dragnea

0

0

Așa s-au născut zeii În largul mărilor hrănite cu iluzii, Cu speranțe inutile furate De la muribunzi Oferind în schimb mângâierea Valurilor și liniștea adâncurilor. Așa s-au născut zeii Sub

GDGabriel Dragnea

0

0

Astăzi pare a fi o zi liniștită. Încă de dimineață papagalul vecinului făcea un zgomot teribil salutând noua zi abia începută, iar cocoșul din imediata apropiere, dintr-o curte vecină a cântat cu o

GDGabriel Dragnea

0

0

În urmă cu 127 de ani, pe 15 iunie 1889, înceta din viață, probabil, cel mai român dintre români, poetul Mihai Eminescu. Două zile mai târziu era purtat spre Cimitirul Bellu de un dric simplu, tras

GDGabriel Dragnea

0

0

Eu nu vând îngeri păzitori de vis Ci doar culori în care să îți scalzi ideea, Femeia desenată din plictis. Ți-am dat un gri, pentru-nceput, Demult, când nu găseai o ușă Încet să te

GDGabriel Dragnea

0

0

război în aer - scrisori îndurerate fluturi doborâți. * sârmă ghimpată - plantă agățătoare sufletul cântă * flori albe pe jos - răscoală în livadă cireși agitați * soare la apus - peste

GDGabriel Dragnea

0

0

Doar în noaptea, când sălciile plâng Gânduri se strâng, săbii să-și ascută Și mută este strigarea zorilor De dorul culorilor pictate-n ochi pierduți. Doar în noaptea când sălciile plâng Tot

GDGabriel Dragnea

0

0

Am fost și eu acolo, L-am văzut Și am tăcut în fața Lui, Și-n palmele vântului Mi-am pierdut crezul de a fi, Ce e speranța și taina-n Galilea, Scânteia ce mă-nflăcăra mereu... Tot eu m-am

GDGabriel Dragnea

0

0

Deși luni de zile-au trecut Și nu am știut niciodată De ce trebuie să grăbesc pasul, Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând, Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare, Aceeași

GDGabriel Dragnea

0

0

Am tăcut si, odată cu nașterea mea S-a născut tăcerea unei întregi generații. Era o tăcere în fața unui necunoscut Pe care urma să îl aflu plângând. La primele lacrimi, primite de martori cu

GDGabriel Dragnea

0

0

Când 1200 de suflete grele Gemeau, cu lacrimi împietrite sub pleoape Ape tulburi se ridicau dincolo de gleznele zdrobite. Rareori, seara, în secret, sub kipe Mai scăpau rigid câte-un

GDGabriel Dragnea

0

0

Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au

GDGabriel Dragnea

0

0

În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează... Și zorii se întristează în lipsa

GDGabriel Dragnea

0

0

Aseară m-au vizitat trei cai... Unul albastru, copilăros și trist ca o ploaie de vară Noaptea, peste un oraș de nepăsători. Uneori îl simțeam cum ofta lângă mine Mirosind a lapte proaspăt,

GDGabriel Dragnea

0

0

Zilnic văd trenuri, mai pline, mai goale Sunt pline de o viață netrăită, ne-mplinită Care-și caută printre șine un vis uitat Doar pe pleoape schițat, tulburat... Și mă întreb câte vieți se

GDGabriel Dragnea

0

1

Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un

GDGabriel Dragnea

0

0

Alle porte incessamente bussano mercanti d’anime Al di la delle mura si sente Brahms. Gli angeli cercandosi i passi dai tempi remoti S’inciampano nelle ali sempre piu

GDGabriel Dragnea

0

0

Seara trecută tremurai la telefon Supărat că anul acesta Ți-au fost furate două săptămâni De toamnă lăsându-ți anotimpul Fără parfum și culoare. Ți-am spus să mai numeri o dată Zilele și să îți

GDGabriel Dragnea

0

0

E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi

GDGabriel Dragnea

0

0

Se sting tristețile pe brațele uitării Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Vreau să pătrunzi în taina gândurilor mării Și să-i descânți tăcerea ascunsă-n ochii mei. Când desenez un zâmbet

GDGabriel Dragnea

0

0

Þi-am doborât nevolnicia, Adame... Cu o mușcătură de măr. Acum simți lumina cum îți pătrunde Trupul ce naște frământări și fiori Răni și trăiri ca-n nevăzuți semizei Acum poți simți și tu

GDGabriel Dragnea

0

0

De ce mi-e dor de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele

GDGabriel Dragnea

0

0