Poezie

Eu, în umbra timpului

1 min lectură·26 iulie 2016

Mediu

Încă mai pot să respir în cetate

Și să-mi ascund privirile printre măslini...

Chiar și atunci cînd tu te înclini spre himere

Și dezbini doruri, târziu împăcate.

În noapte se-adună condeie

Sub ceruri de dor sfărâmate...

Pe spate se-odihnesc două umbre

Și-n coaste, dureri de femeie.

Încă mai pot să respir în cetate

Și rănile tale încă pot să le scriu

Sunt încă viu și doar la braț cu tine

Pot desena privirea sub pleoape-ncercănate.

Timpule, nu-mi refuza tăcerea!

Din ea se nasc poeme și îngeri noi, desculți

Vreau să asculți în oameni cum neputința geme

Și cum sfârșește dorul sub pasul celor mulți.

Încă mai pot să respir în cetate,

Poeme să arunc pe-alei și lângă porți închise

Sub interzise zboruri să creionez iar păsări...

În zări, aceiași îngeri muți numără păcate

Îmbătrânind sub ceruri uitate, ferecate.

Și rănile lor, încă pot să le scriu,

Să le schițez noi aripi pe trupul sidefiu.

Încă mai pot să respir în cetate!

25 iulie 2016

003.593

Gabriel Dragnea. “Eu, în umbra timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-dragnea/poezie/14094910/eu-in-umbra-timpului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.