Poezie

P.S.: Nu mai sunt Adam!

-prima scrisoare-

1 min lectură·15 decembrie 2012

Mediu

De ce mi-e dor de pasul cândva

Rătăcit prin livezile Paradisului?

De ce simt gustul mărului pătat

De gânduri plimbate-n întuneric,

Mușcat sub privirile îngerilor

Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri?

Așa s-a născut culoarea păcatului

Între buzele tale ce șopteau amăgirea.

De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău

Ce doar visul mi-l schițează frânt

Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce

Pentru neascultare? Unde este jocul

Privirilor de duminică-seara

Când puneam nume florilor

Și coloram zborul umbrelor?

Îți regăsesc mirarea în fiecare măr

Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii.

Așa s-a născut culoarea păcatului

Între buzele tale ce șopteau amăgirea.

De ce am uitat de pasul cândva

Rătăcit prin livezile Paradisului?

Când ne vom mai scălda trupurile

În ploile verii sub flori de cireș?

Și acum, când îți scriu, încă mai culeg

Fărâme de regret și cânturi de iertare.

P.S.: Vreau să uit mirosul tău de mere...

Și cum am născut culoarea păcatului

Între buzele tale ce șopteau amăgirea.

Nu mai sunt Adam,

Ci doar o amintire

Rătăcită prin livezile Paradisului.

001.625

Gabriel Dragnea. “P.S.: Nu mai sunt Adam!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-dragnea/poezie/14020000/p-s-nu-mai-sunt-adam

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.