Poezie

De unde-mi vin atâtea doruri ?

ciclul Ucenic în dragoste

1 min lectură·28 decembrie 2005

Mediu

De unde-mi vin atâtea doruri

Pe care azi le risipesc ?

Care din vechile fioruri

Așteaptă să le ostoiesc ?

Arome de prin câmpuri, poate ?

Deja sunt toate prinse-n gând !

Miros de flori ? Pe săturate

Am rupt din trupu-ți rând pe rând.

Ori de la pete de culoare

De pe pământ sau de prin zări ?

Acestea nu se pierd sub soare,

Cât timp privesc în depărtări.

Deodată simt ! Se risipește

Spre nicăieri norul de gânduri

Și mă întorc la vers hoțește,

Să te pictez iar printre rânduri.

Întâi voi zugrăvi alene,

Mărgeanul strâns la tine-n păr.

Sub el, cărbune ca sprâncene

Și buzele cu roș de măr.

Pe pielea albă-spumă toată,

Puncta-voi rozul de la sfârcuri

Și-o umbră unde nu o dată,

M-ai dus la tine în adâncuri.

Înspre fundal, pictez iubire

În tonuri verde de smarald,

Desprinse din a ta privire

În care vreau iar să mă scald.

.............

Și-atunci întreb, de ce se-adună ?

De ce deodată îmi sporesc

Dureri ce-n inima răsună

Și liniștea îmi risipesc ?

Iar un ecou răspunde-alene:

Mergi, spune-i simplu: Te iubesc !

001.640

Ovidiu Oana. “De unde-mi vin atâtea doruri ?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/157695/de-unde-mi-vin-atatea-doruri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.