Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sonet LV

(cerșesc silniciei …)

1 min lectură·
Mediu
Eu nu mai trec de-o vreme de marginile vrerii,
Mi-e țarc singurătatea în care vara tremur.
Mi-ar frânge silnicia doar un imens cutremur
Iscat de nerozia-ncruntată, a durerii.
În jur văd doar ciulinii ițindu-se din volburi;
Adie vântul moarte de secetă-ngropată
În sufletul, pe vremuri, livadă înflorată,
Dar părăsită-n care dorm liliecii-n scorburi.
Presară-n noapte buha urările-i funeste.
Un bocet ce se schimbă în vaiete când zorii
Pun spini pe fața zilei, menindu-i aurorii
Eternă veghe morții. Finalul de poveste
E pururi trist, azi pana a mai mânjit o foaie.
Doar eu ceșesc speranței, precum pământul, ploaie.
023.662
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ovidiu Oana. “Sonet LV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13949826/sonet-lv

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea

Ce am a-ti reprosa este ambiguitatea ideii
si ruperile de ritm dese.
Acest sonet, scris dupa modelul lui Vasile Voiculescu,
nu permite decat o singura rupere de ritm, acesta
la mijlocul sonetului.
N-am numarat silabele, dar sper sa fie ok.

De remarcat sunt metaforele si intorsaturile inedite
de cuvinte.

Cu putin exercitiu poti deveni o sonetista de marca,
cel putin asa cred eu.

Succes!
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea

te cam induce in eroare numele tau.
deci este vorba de un barbat, nu de o
femeie.
aprecierile mele raman totusi aceleasi.
astept cu nerabdare o replica...
0