Poezie
Sonet LV
(cerșesc silniciei …)
1 min lectură·
Mediu
Eu nu mai trec de-o vreme de marginile vrerii,
Mi-e țarc singurătatea în care vara tremur.
Mi-ar frânge silnicia doar un imens cutremur
Iscat de nerozia-ncruntată, a durerii.
În jur văd doar ciulinii ițindu-se din volburi;
Adie vântul moarte de secetă-ngropată
În sufletul, pe vremuri, livadă înflorată,
Dar părăsită-n care dorm liliecii-n scorburi.
Presară-n noapte buha urările-i funeste.
Un bocet ce se schimbă în vaiete când zorii
Pun spini pe fața zilei, menindu-i aurorii
Eternă veghe morții. Finalul de poveste
E pururi trist, azi pana a mai mânjit o foaie.
Doar eu ceșesc speranței, precum pământul, ploaie.
023.676
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Sonet LV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13949826/sonet-lvComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPte cam induce in eroare numele tau.
deci este vorba de un barbat, nu de o
femeie.
aprecierile mele raman totusi aceleasi.
astept cu nerabdare o replica...
0
Ce am a-ti reprosa este ambiguitatea ideii
si ruperile de ritm dese.
Acest sonet, scris dupa modelul lui Vasile Voiculescu,
nu permite decat o singura rupere de ritm, acesta
la mijlocul sonetului.
N-am numarat silabele, dar sper sa fie ok.
De remarcat sunt metaforele si intorsaturile inedite
de cuvinte.
Cu putin exercitiu poti deveni o sonetista de marca,
cel putin asa cred eu.
Succes!