Sonet XX

Îi reproșez acestui sonet câteva lucruri care, unora, pot să li se pară irelevante, dar pe mine mă deranjează.
În structura acestei forme fixe, rimele strofelor nu sunt diferite de la o strofă la alta, ele curgând, de regulă, după formula abba baab.
Apoi formula aceasta de împărțire, grafic vorbind, a sonetului într-un corp comun și detașarea ultimelor două versuri nu e logică, decât dacă nu mai considerăm textul un sonet. De regulă, cum se știe - și aplicăm regula tocmai pentru că vorbim de o formă fixă- avem în final două terține. Este aplicabilă, cum am făcut și eu în întregul volum 3, varianta unui corp comun al întregului text. Dar atunci să fie corp comun.
- Rima in terține e intercalată pe aceeași formula aba). Aici e un talmeș-balmeș de variante pe care nu mai are rost să le înregistrez. Sunt, oricum, trei formule adoptate în numai șase versuri.
- versul \"Jertfită pe altarul prieteniei.\" are defectiuni de ritm.Datorate ultimului cuvânt în care accentul cade altfel decât pe rest.

Cam atât. Astea sunt rigorile, nu eu le-am inventat.

Mergând cu rigoarea dincolo de formele, general, acceptate, să ne (re)amintim că rimele versurilor îmbrățișate ar trebui să fie feminine, din câte-mi amintesc eu. Ar mai trebui să (re)amintesc (valabil, chiar și pentru tine) că ultimul vers, al sonetului, ar trebui să conțină o formă sentențioasă, o concluzie a întregului sonet. Ce nu se va găsi, ca informație, în niciun dicționar, pentru sonetul în endecasilab iambic(românesc) este faptul că accentele se pun(consideră) în continuare, ca și cum strofa nu ar fi împărțită în versuri(patru)! Cu stimă,

Ioan J

admit observațiile dumneavoastră și adaug doar atât: alcătuirile mele păcătuiesc desigur prin abatere de la formele consacrate sau poate eu am îndrăznit prea mult încercând să le ”categorisesc” astfel.
Dincolo de formă cred însă că există în ele unele fărâme din frământările personale trecute sau actuale pe care cititorii obișnuiți le înregistrează ca atare.
Nu sunt reticent la critică, dar pur și simplu nu m-am priceput să scriu altfel.
Vă mulțumesc pentru timpul și onoarea acordate prin popasul pe pagina mea!

Bon, o sa ma bag si eu in povestea asta pt ca \"sonetul\" asta chiar merita si ceva luade, nu doar critici:))
Hai sa rezolvam intai \"erorile\", apoi va spun si \"parerea\" mea:)
Cea mai grava problema e cu \"prietenia\";), asa cum a semnalat si AM, dar se rezolva simplu, domnilor:
\"Jertfită pe-un altar prieteniei.\"
Acum, ce ma mai deranjeaza pe mine ar fi \"cu ca\" aia privind minciunile, deci propun: \"prin care\":D
In rest, privind \"erorile formale\", desigur ca parerile sunt fff divizate, exista, scoli, curente si liber-profesionisti:))
Eu cred ca Ovidiu face parte din ultima categorie, la fel si eu:)
Aranjarea mi se pare ok, scoate in evidenta mesajul distihului final.
Lucrul cel mai important e spiritul, domnilor, nu litera legii!
Deci sa-i dam Cezarului, ce-i al Cezarului, si sonetistului ce-i al sonetistului:P

am operat pe baza recomandărilor; mulțumesc!