Poezie
luna oglindită în pârâu
ciclul Ucenic în dragoste
2 min lectură·
Mediu
Am surprins aseară luna
Oglindindu-mi-se-n ape.
I-am cerut ca-ntotdeauna
Să îmi spună mai de-aproape
Taine-adânci, ascunse-n noapte,
Care numai ea le știe,
Prinse iute dintre șoapte
Și-ngropate pe vecie.
Ea mi-a zis: pârâu zglobiu,
Nu pot nici în ceasul morții
Taina-adâncă ce o știu
Să ți-o spun, așa mi-s sorții !
Mută eu voi fi de-a pururi,
Încui secretele primite!
Dar îți spun ce-aud sub noruri
Știri, de păsări ciripite!
Azi am prins povestea celei
Ce iubea un om aparte,
Și sub strălucirea stelei
Vor călători departe
Ca doi amanți într-un regal
Prinși de a inimii căldură !
......
Dar mă întreabă în final:
Crezi că se-ntorc și-apoi mă fură?
***
iar pârâul îi răspunse:
nu știu cât timp vor sta-n abisuri
cei doi cât eu voi curge-n vale.
dar de-și aduc aminte-n visuri
de profeția de pe cale,
s-or întruna în lumea noastră
unde miroase a iubire
iar bolta va rămâne-albastră
lună, fără a ta lucire.
te vor ascunde în iatacuri
tu dragostea să le-o veghezi
cât timp ei doi și-or spune fleacuri
iar bolta tu, n-o s-o mai vezi.
vei sta închisă, prizonieră,
cât timp iubirea va dura
sau până când, la butonieră,
cei doi iubiți te vor purta.
și doar în dimineți senine,
prin roua florilor de Mai
tu singură vei știi de-i bine
să fugi de ei, sau să mai stai.
001549
0