Ovidiu Oana

doi năstrușnici am la fel un pisic și un cățel cred că-i știți deja și voi Ham-cățel și Câț-pisoi în oricare dimineață fac câte o boroboață însă asta-ntrece felul c-au făcut ce-a zis

ești bărbat cum zice vorba nu doar fiindcă mergi pe vale ci dacă`ntreții pe Eva cu 21 terminale cu zece mersul ți-e mai sigur pe căi de trudă sau plimbare iar alte zece te

Câț-pisoi plonjează-n cadă sigur, doritor să vadă de ce-i plină ea cu lapte cum visase el azi-noapte și a gustat, mai să se-nnece din spuma cu apă rece acum miaună și plânge și lăbuțele își

te iubesc în cuvinte puține cu litere cursive scrise apăsat ca o arătură adâncă de primăvară pe dăruirea ta ca un sonet recitat cu răbdarea celui care binemerită și chiar

ce mai chin pe bietul mâț lapte acru azi la masă înghite gogâlț-gogâlț c-a făcut deranj în casă s-a strâmbat, a mieunat laptele l-a refuzat însă foamea-l chinuiește vrând-nevrând se

Câț-pisoiaș îmi reproșează că el nu e supărăcios și-mi arată cu emfază cum că eu sunt pârâcios iarăși ai zvonit în țară că mă port precum o zgâtie, ori mai umblu prin cămară și mai fac

Câț-pisoi azi m-a certat c-a aflat de prin vecine că pe site l-am publicat și acum îi e rușine. că de ieri toți cititorii au aflat că fură lapte și-au ajuns să-l prindă zorii de nesomn

Câț-pisoiaș, mai ții tu minte Că un cățel, mai înainte De stăpân a fost certat Pentru că-n oale a umblat ? De ce întreb ? fiindcă ai toate Mustăți și bot băgate-n lapte Și-ți spun deschis că

am fost născut odor cu puritatea perlei și adorat precum o nestemată de către părinții care mi-au și plătit șlefuirea aurul l-am întâlnit în cosițele primei iubiri care lăsau să i se

i-am pierdut pe toți pe rând prins sub adevărul strâmb m-a-ncleștat singurătatea ca o gheară de condor singur sunt lângă cetatea părăsită dor cu dor acum merg pe uliți goale și cu case

râpă de râu pe-a sa cărare cu zgomot surd sau urlătoare (...) e golaș cu capu-n nor stă în vârful munților (...) când se duce la culcare mândrul soare ea răsare (...)

acolo de unde vin eu se chiama viață și asta e bine pentru că totul e viu acolo unde mă duc se chiamă dreptate și asta doare pentru că trebuie să stai drept și mai trebuie să

galben grâu cosițele roșii fragi sunt buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor doamne mă topesc de

magazin de pălării înșirate pe câmpii (...) expoziție de umbrele pe pășuni și pe vâlcele (...) bobițe de jar ascunse în frunzar (...) lângă noi se gudură și avutu-l apără (...)

am vrut să fur din mărul de pe tine un fruct sau două nici nu mai știu bine dar grădinarul castitate m-asuprește căci pavăză s-a pus și mă gonește am dat să sorb măcar o sărutare din fragi de

casă mare ca măsură pentru toți cei care fură (...) casă mare adăpost pentru cei fără de rost (...) nu e casă cui îi pasă și vine să stea la masă (...) casă este pentru

1. casă-i este orișicui la-nceput de drum când nu-i (...) 2. casă pentru cei cu casă care pun temei de casă (...) 3. loc pentru zidire-aleasă este casă dar nu-i

pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese. eu mă încumet, să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o

îmi intră-n taine vânt de busuioc scăpat dintre cosițe de aramă sau doar trecut prin caier greu de foc grijit ascuns sub abur de maramă mă cotropesc furnicile în sânge la gustul tău de fruct

câteodată dus de-acasă nu se lasă până când după multă închinare nu e sigur pe picioare (...) fie zi sau fie noapte el la toți în poartă bate nu așteaptă să-i descui și se duce-n

dinții care strâng cu spor paiele de pe ogor (...) niciodată nu urcă dacă nu stă coboară (...) support de lumânări pentru aniversări (...) pat nu e dar e ușor poți

nu-ți fie frică bob de strugur` nu mi-este-n gând a te răni blândeți am luat din sânul mugur deci nu mă tem că te-oi strivi poftind la el sub boarea iei am adăstat a câta oară căci mi-a