Poezie
gâlceavă-ntre lumini și umbre...
3 min lectură·
Mediu
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese
între lumini și umbre, stârnind porniri alese.
eu mă încumet, să cred că-s mai de soi
căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi!
aduse licuriciul o primă mărturie
și pâlpâi în noapte cu alți confrați – o mie.
ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă
privește ce puzderie de astre se revoltă !
la spusa ta de comic, noi adăstăm luceferi
să`nfrângă-obrăznicia pornită dintre ierburi.
pornită larma asta cu forțe inegale
a hotărât o lampă să glăsuie pe cale:
noi facem lumea asta să fie mai cu spor
mărind mai mult lumina când aștrii se cobor.
hei ! cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ?
întreabă sfântul soare pitit dup`o colină.
au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră
au harul și puterea, lumina s-o sporească.
poate-ați uitat de mine ! adaugă selena
ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma.
cum cutezați lumina s-o târâiți prin colbi
când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ?
și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt
ridică glas subțire un ciob de diamant:
eu sunt atot-puterea între lumini și umbre
dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre !
stârnită de acesta, dă glas chiar aurora:
eu modelez lumina când se preschimbă ora !
și apele din mine stârnesc nesaț de vise
opriți-vă din joacă ! doar asta le mai zise.
căci se`nălță năvalnic tumult de apă mare
cu uriașe roiuri de picuri plini de sare:
lumina ce-o aducem pe crestele de val
produce strălucire mai mult ca un cristal !
tăceau umil ascunse,ferite de arțag
un muc de lumânare și un chibrit pribeag
cu licărul anemic avut de mii de ani.
rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani.
dar marele maestru de licăr și scântei
amestecat în ruguri, întoarse către ei
o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți
grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți !
pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma
nu-i altă strălucire cum poartă lacrima !
să luați învățătură și-aminte la ce spun,
oricine zice altfel, e doar un biet nebun !
și-apoi se stinse larma cu focul tras în jar,
cu licurici sub frunze si valuri stinse-n far.
iar stelele ascunse de voalul unui nor
priveau spre soare`apune să vină-n ajutor.
dar înțeleptul astruzăcea să-și facă somnul
lăsând lumini și umbre să vina de la omul
ce izvădise singur, prin picura de rouă
o`nțelepciune care dădea o lege nouă.
001.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 403
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “gâlceavă-ntre lumini și umbre....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/142239/galceava-ntre-lumini-si-umbreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.