Ottilia Ardeleanu

apeluri matinale pun flori la urechi anii au parfum ademenitor pe degete o mătase dezlănțuită rătăcesc simțuri succed tăcerea geologică cea mai blândă seamănă în fiecare lucru prejudecată ești

* planta cățărătoare văzută de la geam trece prin mine din vene cresc frunze și flori sunt un copac luat în brațe cu asaltul juneții am umerii ciuguliți de păsări mici naive degetele tale

Drum vampiric lăptos nedeslușit Alb mânjit pe câmpii siluete cenușii Dinții soarelui s-au cam știrbit Năluci apar și dispar împreună Pe rând peisaje și gânduri de humă Singură de ceață

din mine se aud clopote ca atunci când paște o turmă pe sufletul meu crud mieii neștiutori îmi zburdă să mă tem oare de ochii lor plânși cumva să mă bucur atâta timp cât mai sunt oameni

dimineața e franjuri soarele uleios îmi stă pe umărul drept toate umbrele s-au adunat ca de o-nmormântare cu batic roz noaptea încă se furișează pe străzi o cenușăreasă frumoasă mă gândesc la

pe Camelia Opriță și pe Stela Cioban care nu acceptă comentarii la textele dumnealor. Este clar că în situația dată textele nu vor rămâne decât în pagina de autor, loc în care vizibilitatea

am împărțit atâta poezie încât Dumnezeu ne-a zis nu mai am trup ne-am rupt mâinile picioarele mintea și am făcut un Dumnezeu ca pe un om de zăpadă se topește în

doar silueta vântului mută aerul dintr-un loc în altul câte un plumb se aruncă în apa verde-posac sonde nădușite măsoară nivelul de empatie a oamenilor podețe între ei și

Jurnal. Oriunde ești, atmosfera rămâne grea de amintiri. Am găsit, ieri, în gardul de jnepeni o filă de pace, o scuză albă cu foșnetul unor aritmii de vreme. Vântul se lupta să o smulgă, nu știu

oricât aș fi vrut să mă mut tabla mea de șah nu a existat niciodată n-am fost niciuna dintre acele făpturi prinsă între degetele vreunui înțelept care să facă mutarea de succes și apoi nu mă

ai ceva cu mine l-am întrebat nici măcar nu s-a întors prin lentilele lumii nu știu ce ar fi putut vedea lucruri mari își dorește oricine apucă răsărit de soare marea se face că nu mă aude

de-a-ndoaselea sicriele stau în bibliotecă au numere de ordine nume celebre epitafuri mici uși secrete prin care treci discret încoace-încolo aerul mortuar o candelă pare să aducă în

la fiecare amurg buzele-mi sunt roșii mă hrănesc din umbră de lup coamă flutură dinspre mare gheare se trag din rădăcini prin piele îmi ies haite pe crescătorul de cuvinte îl

timpul meu se măsoară în inimi pe care le ating

un început lichid pare să spele treptele societății picurii șușotesc pe la ferestre același subiect cotidian negurile se ridică lenevos dezbracă locuințele de pijamalele unui ieri se întind

3 la școală cămin la suflet uneori ne luam gândurile cu noi făceam picnic devoram poezie nu formule chimice oftam pe madrigal râdeam în aceeași piesă ca mușchetarii ne împrumutam

cuvintele mi s-au încurcat într-o relație le scap noaptea pe drumuri pe la serate cu diverși poeți ambientul le priește răsună în urechile acestora capodopere se lasă cu aplauze între două

relațiile se pot stinge scurt un întrerupător mic o rotație firul roșu se răcește încerci o întoarcere pe el ca pe un vârf alb pe care ning cuvinte învelișul te orbește avalanșa te

adolescenți care se dau cu parapanta gândurile noastre așa sunt ele când călătorim umăr lângă umăr respirație pentru respirație printre litere curbate ca niște brațe de aer ne ridică până la

când nu e vorba despre tine de stoarcerea cuvintelor sub teascul toamnei versatile până când pelin iese din acestea când ți se întoarce lumea pe dos haină ruptă în coate cu buzunarele

merg la sală întind de mușchi transpir toate lucrurile nefăcute cu duș rece o parte din greutatea zilei se pierde la bazin gândurile rele se spală momentele jacuzzi se desfoliază sunt mai

cu un om în plus viața mea un pătrat cu mâinile întinse laolaltă în formă de pereche te-ai coborât smerit parcă mi-ai cere iertare pentru că te-am făcut să suferi fiecare față a

dintotdeauna aerul ia forma obiectelor din jur se rotunjește în măsurătoarea lui se rotește la repezeală până când lumea devine un carusel în care corpurile se atrag și se resping după nicio

stai că n-am timp îi spun și fug așa ca în animal planet când plâng cum se mănâncă între ele mai întâi se pândesc se fugăresc asudă se împiedică mereu cineva trebuie să se împiedice ca să