Poezie
revelație
1 min lectură·
Mediu
vortexul colorat al simțurilor
un răsărit printre copaci mii de păsări
cu penaj extravagant
mii de suflete iubindu-se întru marea pace
noi doi flirtând cu anotimpurile
într-o rotire completă a celor patru zări
ochiul de lumină
cel ce se vede în el este raza care promite
unul altuia cedăm culoarea cea mai frumoasă a sufletului
de roșu ținem amândoi rămânem pe partea dreaptă a inimii
când se face verde trecem de mână
apoi albastrul ceresc ne absoarbe
și dispărem undeva
041.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “revelație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14169493/revelatieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Hipotalamusul, creierul străvechi. Multe culori, percepții combinate, păsări, copac revelat, o pace mare dar și război, cădere pe pământ.
Ottilia, ești o înzestrată, dacă mai reușești să vezi și roșul vieții amenințător lăsat spre vederi să stăm, și galbenul pregătirii spirituale, și verdele luării la braț, și albastrul, oh, azurul salvator. Eu unul le pierd, mai întâi în poezia pe care o simt și o scriu, d-apoi și în viață. Sunt ca o fiară în arenă, la coridă căreia i se arată roșu.
Ottilia, ești o înzestrată, dacă mai reușești să vezi și roșul vieții amenințător lăsat spre vederi să stăm, și galbenul pregătirii spirituale, și verdele luării la braț, și albastrul, oh, azurul salvator. Eu unul le pierd, mai întâi în poezia pe care o simt și o scriu, d-apoi și în viață. Sunt ca o fiară în arenă, la coridă căreia i se arată roșu.
0
Tego, îmi place cum comentezi după o zi epuizabilă de muncă. Poezia este inspirată după un tablou :). Așa încât, culorile sunt piedestalul cuvintelor. Mulțumesc.
Irinel, comentariul tău e binevenit la cele scrise, pare o elongație la firescul meu tablou coloristic din care am revelat exact ce a surprins ochiul. Tare mulțumesc!
Irinel, comentariul tău e binevenit la cele scrise, pare o elongație la firescul meu tablou coloristic din care am revelat exact ce a surprins ochiul. Tare mulțumesc!
0
eram la job:))
0

m-am oprit mult timp la vortex, apoi la miile de suflete… nu mi-a plăcut prima imagine, parcă era o invitație în spiralele sectelor
am reluat
undeva zăresc ochiul și propunerea ca tot ceea ce este lumesc, de la natură, la om, prin conștiința sa, capabil să primească și să ofere (în culorile propuse- poate ar trebui să simt semnificația lor), dispar.
dispariția într-un loc imprecis lasă cititorului intimitatea călătoriei în spirala emoțiilor?
am reluat
călătoria precum la un semafor al trăirilor. da!
am prins în cele din urmă, ideea…
cu greu, dar am dibuit ceva
Spor!
PS:- greu să intri în starea propusă de un poem când creierii îți ard toate inspirațiile.
mă refer la ceea ce muncesc…