Ottilia Ardeleanu

sunt singură o cameră de supraveghere nu mi-ar strica soluția perfectă ca și când ai fi cu ochii pe mine aș putea să mă duc în lume oricând fără grijă capabilitățile tale de vizualizare întrec

mașinile ard în parcări li se topesc parbrizele nu rupe filtrul către zări se bâlbâie-n cor brizele adorm în mine muzele și vântul zace-ntr-un copac amiezile mofluzele au bani de aur pe

când sunetele cad ca niște fulgi și frigul ciupește din tine să lași să se aștearnă suflet alb peste lumea asta grăbită să treacă din vechi în nou ecou ești tu de mult căzut în inimă

a stat pe lângă mine ca un câine obedient cu limba scoasă aștepta mângâiere și câte un codru de cuvânt cald mi-a adulmecat orice mișcare obiceiuri aproape că știa ce gândesc niciodată

râul acela ești tu forfotind pietre prin câmpul răvășit de maci nebun după gura mea însetată soarele ești încolțit de raze dospind în pântec fierbinte de iubire pâinea țărmul ce șterge

prea cald iarna aceasta la șaisprezece grade celsius dimineața își curăță penajul cu ciocul de o rază-două canalul nu mai aburește la odihnă un vas și-a lăsat din culori cine știe prin ce

Poate că mai mult de 50% dintre invențiile tehnice și tehnologice sunt împotriva unei vieți sănătoase; și câte minți ascuțite n-or fi contribuit la asta! Să creezi ceva împotriva ta! Am văzut într-un

pe atunci nu înţelegeam de ce spre heleşteu era cale de-o viaţă nici că se putea mai mândru tata avea patru-cinci undiţe şi o traistă numai bună de vreo câteva kile de roşioară eu

Caut. Caut copilul, dacă l-am fost vreodată. Caut o jucărie, dacă am avut-o vreodată. Caut joaca, dacă m-am jucat vreodată. Aș vrea să vină bau-bau, să văd cine este. Și de ce se tem copiii atât de

pe drumul spre casă nu sunt frunze câți cerșetori pentru o bucată de pâine nu am la mine poate doar câteva felii de poezie tăieturi în palme dornice gânduri alergând cu toamna de

întunericul vine din aripi de vultur mă face cât o mierlă speriată într-o spărtură de timp misogin așezat în fața unei femei la curbura unui cer frânt de sentimente firul ierbii abstrus

ce lucruri a pus pe picioare Dumnezeu aici pe pământ cumva https://www.youtube.com/watch?v=uBSw83tKmFM sau https://www.youtube.com/watch?v=zMQedlrY4cM ori https://www.youtube.com/watch?v=vzfM5

respirație caldă ral de soare zăbrele verzi gâturi de trandafiri zgâiți castani aprinși vântul căznind să sufle prin nările unui grifon trecători cenușii plutire gânduri în traversare lovituri de

nu mai număr treptele până la iubire sunt multe și timpul meu prea scurt prefer o plimbare prin pădure gânduri care să se risipească în eter libertatea murgului pe care l-am crescut în

Cu volumul de faţă, Daniela-Luminiţa Teleoacă se află la cea de a doua carte de poezie, după ce, în anul 2018, la editura Ars Docendi – Universitatea din Bucureşti, iese de sub tipar În absenţa din

am lăsat-o să zică în poartă să se asmută asupra mea asupra dragostei mele tendinței de a-i iubi pe ei mai mult decât pe ea ființa umilă care scăpase acele cuvinte cu intenția de-a fi auzită de

crivățul a împachetat casele noi jucării aproape lângă fiecare horn un pescăruș se strânge fundă lăsându-ne cadou cineva a împodobit un brad de oameni cu ochii aruncați ici-colo multe

vere e unu de-mi duce grija mama lui de l-a făcut era femeie de la țară n-o știu dar mi-o imaginez că și eu sunt de spiță româncă dată-ncolo de fâșneață că de mică luai greu’ de la părinți de la