Poezie
în fiecare fir de iarbă există o lacrimă
2 min lectură·
Mediu
ea este o terra în miniatură
continent lângă continent oceanic plângându-se pe sine
rostogolindu-se murind în sine însăși
terră cu terră miliardele de lacrimi din populația de iarbă
mă scutur de visul cel nedrept care pe de o parte îmi așterne gazon înrourat și pe de alta îmi provoacă această cădere în nicăieri a lutului rotunjit de formele mele
deschid fereastra câte un pic
să nu intre întreaga primăvară deodată
peste mine
sau cât a mai rămas din ea după plânsul ierbii
marea agitată din trupul meu și-a lăsat corăbiile la marginea epitelială la o distanță care doare
numai stabilopozii fac abstracție de vremuri
înghesuiți ca în autobuzul 23 când circulai agățat de bare putând să mai lansezi câte-o converație din mers
altfel puțina mea viață atât cât încape într-un apartament ceaușist
e bătătorită de gânduri cenușii dense mereu în grupuri de câte trei se tem să meargă singure prin oraș pe străzi pustii
recunosc se opresc în poarta unei speranțe hâtre și se plimbă în sus și în jos fumând ceața de pe sânii lunii
iar dacă văd că așteaptă zadarnic o schimbare o iau înapoi fără niciun chef
mă aplec peste pervaz un pescăruș țipă de parcă mi-ar fi înțeles intenția
mă induc în eroare mireasma de verde-mprejur și vântul cocoțat în copaci o maimuță sărind prea repede dintr-unul în altul numărându-mi anii pe inele de trunchiuri abace de lemn la îndemâna trecătorilor
pe marea sufletului meu alunecă chiar acum două lebede absconse iubindu-se de la doi metri
adun câteva lacrimi de iarbă îmi spăl ochii bine-bine să mă trezesc de-a dreptul într-o altfel de lume
031.057
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 268
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “în fiecare fir de iarbă există o lacrimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14175712/in-fiecare-fir-de-iarba-exista-o-lacrimaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAai dreptate, dar textul este deja parte a unei antologii nu dedicate, ci vrând să treacă peste inconvenientele pandemiei...
a fost un joc frumos, propunerea de titlu după care să scrii o poezie în zece minute...
a fost un joc frumos, propunerea de titlu după care să scrii o poezie în zece minute...
0
ELAfară este frig,
În casă este frig...
Deschid fereastra larg,
Și strig:
Vă mulțumesc u.s.r., reziști:
Că ne-ați călit!
Am lecturat un veritabil text-manifest de cultură.
Vă mulțumim:
Uniunea Scriitorilor din România!
Mai rezistăm... :)
În casă este frig...
Deschid fereastra larg,
Și strig:
Vă mulțumesc u.s.r., reziști:
Că ne-ați călit!
Am lecturat un veritabil text-manifest de cultură.
Vă mulțumim:
Uniunea Scriitorilor din România!
Mai rezistăm... :)
0
“continent lângă continent oceanic plângându-se
rostogolindu-se murind în sine”
roua din noi, ori lacrima din iarbă
aceasta este o nouă dimineață
multe simboluri în poemul tău
de la prudența cu care se gustă strop de primăvară, pe îndelete, fără vreo grabă
(și aș spune: mai știi când deschideam fereastra să înghițim primăvara toată?)
la linia marcată de stabilopozi, adăpost de inutil
( și aș spune: corabia mea o purtam departe de țărm, nu era val care să îi stea în cale)
și până la viața aceea, urbană, a noastră, întreagă
ori, pe parte de suflet unde, ca o amprentă, se poartă iubirea
ce ne rămâne, de fapt? uite!
roua și lacrimile