Ottilia Ardeleanu

viața mea o hârtie de pergament tot ce am scris transpare strălucește nu se pătează poți trece în ținutul meu ca printr-o oglindă eu sunt ceea ce vezi uneori o masă de sticlă pe care

ascult îndelung marea se revarsă din trompe de elefanți ivorie și neastâmpărată te caut prin suflul marin de nicăieri vine o muzică salină se apropie mult de sufletul meu harfă ciupită cu

când îi e dor de femeia lui bârne și materiale lasă în suflet la întâmplare să se odihnească înainte de a hotărî viața pune mâna pe telefon și sună vocea ei umple teritoriul neconstruit în

întuneric nu pot să dorm ființele din mine se răscoală ele nu pricep că nicio revoltă nu mai duce la nimic și nicio pierdere nu poate fi mai aprigă decât liniștea însăși decât starea aceea în

noaptea stă la fereastră mă privește și oftează uite s-a lăsat noaptea în omul acesta ca într-un cărbune cine să curețe negrul de fum dintr-o colibă nelocuită cu pereți șubrezi gata să se

ochi verzi buze apetisante silicoane costum taior pantofi de șase la reducere mapă cu diplome cât un dosar cu toți rău-platnicii la întreținere din 89 încoace cambridge toefl

porţile se închideau devreme zdrăngănind oase ruginite clopote ermetice asfixiau adolescenţa puneam la cale escapade puteam să ne rănim în zimţii feroşi dar merita riscul dincolo era

îmi vine să mă pronunț așa în limba maternă despre cum e să scrii în alte limbi să exciți inteligența lasă dracu tot mai bun ești la țâța mă-tii cu șâuri ți țâuri brodate pe care alții ar vrea

înviu și eu în trupul meu de-acum e Christos mă simt mai curată împlinită cuvintele sunt de-a dreptul albe după patruzeci de gânduri mă ridic dau piatra vieții la o

i-a zis javră și i-a tras o gheată elegantă peste bot până ce sânge a curs aceeași culoare ochii au devenit de javră viață reîncarnată într-o cățea (8 martie 2012)

e noapte și poezia picură prin tavan ropotele sunt ale inspirației așez un vas de inox să nu se risipească nimic muzica e monotonă desigur aparent plictisitoare dar nu fiecare strop conține

când se lumina bunica avea o vorbă cu mine urcă tu pe scară și adună cireșe găseam mereu alte perechi și mai dulci până spre vârf urcă tu pe scară în pătul de umple târna cum se mai zgâia

mi se pare că toate lucrurile se lipesc de mine copaci păsări oameni pietre cubice într-o direcție timpul rulează un 4x4 încalcă reguli în afazie gânduri lipite și ele straniu descompun

Personaje: Mircea – elev de liceu clasa a XI-a Adela – elevă de liceu clasa a X-a Camelia – elevă de liceu clasa a X-a Irina – elevă de liceu clasa a IX-a (în fugă, pe scenă, o

Răsucită foiță într-un căuș Cu ten de negru Rotocoale câte 5 Se iau la braț în lungul tăcerii Risipindu-se înspre tine Greu stor tras de forța gravitațională împotriva noastră Grav do de

Parte din ele am reușit să le vând, Suflete! Nici nu mai știu câte aveam. Dar, pe cele mai multe le-am dat pe nimic. Nici măcar pe un zâmbet, pe o vorbă, pe o strângere de mână sau pe un

pe vremea asta era sezonul culesului viile ca niște mirese aveau să-și aștepte pețitorii să meargă în case de gospodari nuntitul se făcea cât curgea mustul în albii primenite roiuri de viespi

vântul se mulează pe coapsele unei zile toride se scutură aerodinamic prin iarba fără creastă aripi cât un văzduh de gânduri se instalează la fereastră norii pot fi șterși cu mâna peste

e bine să ții lucrurile pentru tine să nu le dai drumul din colivie unele nici nu știu să zboare până la destinație au de trecut frigul din oameni e bine să îngrădești libertatea

ca niște păsări venite să-mi facă rău gânduri negre se năpustesc din toate părțile înfometate și așa de multe ciocuri deschise aripi sufocă singurătatea mea devorată de la piele începând îmi

Personaje: NUCUL DOR BUNĂTATE OPTIMISTUL SINGURATICUL NOUTATE TIMIDITATE POVESTITORUL POVESTITORUL: Dragii mei, am să vă povestesc o întâmplare. Se spune că există undeva în lume un

nu mai simt de mult lipsa oamenilor în locul lor sunt pereții cu poze uite acolo eram chiar veseli ca orbii care sunt fericiți în întunericul lor și-ar fi răvășiți să vadă cumva realitatea mai