când ziua nu poate ieși din noapte

iată un întreg într-un titlu:" când ziua nu poate ieși din noapte". doar pe acest text se poate vorbi pagini întregi. îmi place că începi să explorezi și altceva ce ar putea naște un plus de valoare cuvântului și stărilor pe care, secvențial, încercăm să le reliefăm din mai multe puncte (unghiuri) de vedere.

aprecieri!

"...acest nor/de forma trupului fără formă" și "ciugulit cu iubire cu tot" vă transformă poezia într-o revelație. Exigența pe care v-o impuneți a dat roade. Întreg poemul, o descriere subiectivă a zorilor, desprinde ochii din orbitele de os în zare producând minunarea ca într-un palat. Natura devine o expoziție de artă.
Dezvoltarea antiteticá între păsările gândului și zborul peste câmpurile cu muselină cadrează atenția cititorului spre sine într-un dialog cu singurătatea dumneavoastră.
Cum altfel puteați să închideți decât cu imaginea celui pregătit să țină piept gândurilor
Și mai sunt multe altele neobservate.....
O plecăciune pentru un vis.

Teo, cu hobby-ul nu te pui :).

"măruntaiele plutind ca niște fumuri" , "devorată de la piele începând", "sunt purtată ca un roi", "forma trupului fără formă", "să țină piept gândurilor astea dese forfotitoare cu gheare să lase urme în sufletul tău nu se poate lipsi de mine"

adica primele 3 strofe nu prea merg, parerea mea

Sorin Oancea și Radu Ștefănescu, vă mulțumesc pentru lectură și semne.

Radu, citește-le și pe ultimele trei, totuși! părerea mea. :)