Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Pe textul:
„cum știi" de Ottilia Ardeleanu
pietrele, cu siguranță, le știu secretele!
Pe textul:
„Nu mă întreba" de Ștefan Petrea
și iată cum nu se dezice scriitorul de scris, de pasiune, de dăruire.
dar, scriitorul poate!
lui niciodată nu îi este peste poate!
admir scrisul tău!
e dat naibii nentu’ scriitor! :)
Pe textul:
„Nentu’ scriitor" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Da, simțul tău poetic a intuit bine că am scris dintr-o suflare. Nu am calculat deloc silabe. Pur și simplu am pornit de la o anume muzică/ muzicalitate și sper că măcar am reușit să ascut ideea. Dacă nu chiar poezia...
Mulțumesc de urări, asemenea, stimate scriitor și prieten George Pașa!
Doresc tuturor scriitorilor, de aici și de oriunde, inspirație și dăruire!
Pe textul:
„cum știi" de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut mult acest poem tocmai pentru că zice că orice lucru se regăsește în om, iar omul în orice lucru, atâta vreme cât există iubire.
și cum iubire fără ură nu are cum să existe, fiindcă dualitatea este scrisă în existență, de când lumea, numai calea mântuirii este una singură și sigură.
dar, cine poate să atingă acel vârf?
o lectură deosebită!
Pe textul:
„ca și cum am încerca să redresăm temperatura unor fluide" de George Pașa
O primăvară senină!
Pe textul:
„căci "întunericul este mai mare înainte de răsăritul soarelui"" de Ottilia Ardeleanu
Ai pășit cu dreptul, știu asta.
Mulțumim, Teo, pentru semnalare.
Pe textul:
„Baticul cu bujori roșii, de Maria Mitea" de Teodor Dume
RecomandatPe textul:
„căci "întunericul este mai mare înainte de răsăritul soarelui"" de Ottilia Ardeleanu
mi-a plăcut mult. mi se par două poezii puternice, vii, scrise cu mult patos și mult talent.
Pe textul:
„rugăciuni și blesteme pentru îndrăgostiți" de Leonard Ancuta
Gabi, nici nu știi câtă emoție am când mă revăd în gânduri cu bunicii! Ba, de fapt, știi, așa simt.
Leo, nu mă îndoiesc de sensibilitatea ta, de multe ori am simțit starea asta citind poemele tale legate de cei dragi. Bunicii mei au fost grozavi și poate că este singurul mod de a le mulțumi...
Vă mulțumesc e prea puțin!
Pe textul:
„tancuri" de Ottilia Ardeleanu
deții acel adevăr care nu poate fi ascuns vreodată, fiindcă este așa de evident, de cunoscut, mă duci cu gândul la sfârtecarea cioraniană. poetul da, e în stare de orice sacrificiu pentru a sensibiliza lumea, pentru a extrage esența vieții, a iubirii și a binelui, a frumosului...
finalul este de-a dreptul copleșitor.
mă bucură mult această lectură!
Pe textul:
„cu taraba plină de cărți" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Văă mulțumesc.
Pe textul:
„începe să se arate câte un mugur" de Ottilia Ardeleanu
au o capacitate anume de a răscoli trecuturi, copilării, adolescențe, iubiri...
există în acestea o blândețe cu care îți exprimi nostalgia, durerea, speranța, dorințele...
este de remarcat și aici, de aceea, apreciez, în felul meu...
Pe textul:
„pietre de râu" de Stanica Ilie Viorel
probabil că, aici: cu lumina aprinse - te-ai răzgândit și în loc de luminile ai scris lumina, cu o altă semnificație, desigur, dar trebuie să revizuiești acordul.
câteva versuri mi-au amintit de merii din livadă încărcați la refuz de fructe, cu crengi crescute pe pământ ca niște caracatițe aeriene.
ai metaforă și multă simțire în acest discurs.
frumos!
Pe textul:
„and you my love" de dan petrut camui
RecomandatPe textul:
„votez primăvara " de Ottilia Ardeleanu
mulțumesc pentru sinceritate.
chestiunea că nu ți-a plăcut ție finalul nu m-a ajutat pe mine în niciun fel. altădată, aveam ce să învăț din comentariile tale. acum văd doar o nemulțumire personală pe care nu prea o înțeleg. în fine.
pentru mine textul acesta a venit ca o creangă de cireș înflorită, aplecată spre a o mirosi. și cred că asta contează cel mai mult.
Pe textul:
„votez primăvara " de Ottilia Ardeleanu
textul e ăsta, inspirat din voioșia naturii care nu cunoaște decât bucuria de a fi. chiar și iarba călcată în picioare are o mândrie a ei, un tonus, o speranță.
mă bucur să fii aici, cu toate că simt un oarece reproș...
Pe textul:
„votez primăvara " de Ottilia Ardeleanu
apreciez scrierile tale, deși îmi doresc mai multă lumină, mai puțin întuneric. însă numai tu îți cunoști stările!
eu punctez și aici, pentru că felul în care o spui este al tău, cu unicitatea aferentă.
Pe textul:
„Noceur" de Zavalic Antonia-Luiza
Pe textul:
„Identități convergente" de Alexandru Mărchidan
