autopsie

Apreciez și faptul că ai scris și în alt fel, mai concentrat. Strofa a doua e un pic amuzantă. Nu știu cum să explic. Acel ochi închis din cauza emoției, da, are logică pentru că e nevoie de un ochi deschis pentru efectuarea manevrelor. De fapt, nu, nu este neapărat nevoie. Poți să desfaci toracele și cu ambii ochi închiși. Încerc să aflu de ce mi s-a părut așa. Faci cu ochiul către cititor? Desigur, pot fi departe de intenție, dar asta a fost senzația mea. Îmi pare rău dacă nu am înțeles. Partea din final e neașteptată, drăguță și nu mă dezamăgește.

Nu știu dacă ai văzut filmul Taxidermia, un film unguresc, al cărui final e cu un taxidermist care se împăiază singur, în ideea de a-și imortaliza corpul ca pe-o operă de artă. Personajul rămîne conștient în aproape tot procesul. de aceea e și acel ochi deschis, vrea să semnalizeze conștiența aceste auto autopsii, pe lîngă cel închis care așa cum ai remarcat simbolizează emotivitatea. Partea finală e motivul, autopsia are ca scop ajungerea, acceptarea și conștientizarea unui moment anume, și mă bucur tare că ai înțeles și ti-a placut. La bună revedere!

Rămân la impresia că autorul, adică nu, personajul face cu ochiul către cititor, ca și cum îl invită să participe la revelația pe care o are. Așa mi se pare că sună mai bine. Am citit acum despre film. Sună a naturalism si suprarealism grotesc. Nu știu dacă l-aș vedea, nu sunt chiar așa sofisticată. E bine că nu ai surprins grotescul aici sau nu am văzut eu.

si iti fac o marturisire, poemul e scris cu multi ani in urma, chiar inainte să apara filmul de care am pomenit, deci nu a fost inspirat de acolo, filmul poate m-a ajutat insă să ma inteleg mai bine pe mine. Taxidermia e intr-adevar un film greu de digerat pentru multa lume, dar in poemul meu lucrurile sunt simple, e un simplu poem de dragoste.

si ca sa iti mai spun un secret, pe vremea cînd agonia era cu adevărat un cenaclu literar si organiza inclusiv lecturi publice, uite că undeva prin 2206 - sau 2007 am fost invitat si eu să citesc și atunci am citit pentru prima oară acest poem. nu am schimbat nimic de atunci, am vrut doar sa vad cum mai e receptat azi.

Cum să îți faci singur autopsia!?

Si cu farmec, cum ii sade bine poetului

deși cam prea morbid pentru gusturile mele
părerea mea, doar părerea mea, prezinți mai bine imaginea de ansamblu atunci când nu te extinzi pe hectare de hârtie, gen Balzac. știu, e stilul tău care te-a consacrat și nu vei renunța la el niciodată. dar îți spun că ești foarte elocvent la 100 de metri plat poetic, dar știu că ție îți place maratonul literar, Leo, de unde și cariera ta prolifică.

e un mic secret, în poezie, să lase loc multiplelor interpretări. odată publicat sau expus, poemul nu mai e al tău, e al citotorilor si va trece prin filtrele hermeneutice ale tuturor care il parcurg. asadar, ma bucura interpretarea ta, multumesc.

ai devenit cam sensibil, cred că e timpul sa bei un intaritor. mie nu mi se pare nimic morbid in poem, stii foarte bine că e vorba doar de o metafora.

in ce priveste lungimea textelor, depinde ce vreau să scriu, si modul in care expun. nu a stabilit nimeni lungimea potrivită pentru un poem, totul depinde de iscusința autorului și capacitatea de a se bucura a cititorului. altfel, bucuros de semn.

Dacă ar fi să alcătuiesc o antologie a marilor poeme de dragoste, pe acesta l-aş include fără să ezit.

uite cum ma faci sa ma simt bine in pielea mea! multumesc!

Îmi place, foarte bine! :)

nu știu de ce, dar am impresia, de fiecare data cînd comentezi, că nu spui nimic.

Este frumudețea poeziei... :)
Cu stimă!