răbdare

mie îmi place să văd cum apusul acela roșu sărută gura fântânii cum buzele sale fierbinți primesc răcoarea buzelor de piatră atunci stau la margine de drum și-mi rabd setea până când se ascunde sub pătura nopții dragostea toată închipuiri clipocesc în adânc știu a fost dimineață când pe-acolo ai trecut și-ai lăsat ciutura lipită pe cer cât să își poată trăi cumpăna visul de pădure cu a sa rădăcină adormită pe un petec de țărână pe înalt zboară visele știu mi-ai lăsat un strop de apă cât să te gust dar o rază de soare l-a sorbit și s-a ascuns după un nor acum caut ploaia poate să-l prind cumva pe furiș netulburată apa fântânii