Ottilia Ardeleanu

Să ningă cu iubire poetică peste întreg cuprinsul țării!
Îți mulțumesc mult pentru frumoasele cuvinte și îți urez, la rându-mi, toate cele bune și un an cu multe realizări.

De la mare (depărtare),

Ottilia Ardeleanu

“maimuța în cușcă
e neschimbată. oamenii tot mai mici
încă mai râd de aceia care cred
că au să schimbe lumea”

Îmi plac poeziile tale care sfârșesc cu începutul și încep cu sfârșitul. Asta nu face decât să ne redescopere cercul vicios în care trăim noi, oamenii sau așa-zișii.
Tu știi să evidențezi tragismul cu râsul. Și alte animale… precum măria (-sa) cu pălăria.

“îmi țin
inima pe genunchi ca un călugăr în rugăciune”!

Ottilia Ardeleanu

Am râs copios când am văzut imaginea descrisă, subtil, în textul tău.
Poezie metaforică ce pătrunde adânc în intimitatea casei tale.

Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu

Mulțumesc pentru trecere, îmi pare rău de cafea, data viitoare sper să nu se mai întâmple.

Un răsfăț să citesc un text atât de frumos, cu imagini ca atunci când arde focul în cămin, este întuneric și iubirea îți este aproape.
\"Firele noastre de păr se frecau între ele, se auzeau artificii.\", \"privirea ta desfăcea petală cu petală\", \"Fumam și urmăream jarul, se vedea în el Calea Lactee\" - iată niște imagini deosebite!

Ottilia Ardeleanu

\"În momentul impactului\", \"ultimul transport e cu marfă de contrabandă\" - iată explozia de artificii, punctul culminant al poeziei.
Teo, începutul s-a produs deja, iar lumea (se) trece!

La mulți ani, 2010!

Ottilia Ardeleanu

Titlul este deosebit: înjur pe mama sau jur pe mama! Eu cred că poetul folosește ambele sensuri (în funcție de context) în acest poem în care ironia subtilă nu lipsește.
Și totuși, există o demnitate în felul în care poetul își mustră sinele, în felul în care reacționează față de tagma poeților, cu bunii și mai puțin bunii, cu cei ce caută nod în papură, ei înșiși prinși într-o diversitate de noduri.
El nu face decât să personifice “lipsa din om.” Deține acel muzeu pentru studiul sufletului, mai bine zis a ceea ce a mai rămas din el și a oaselor care rezistă vremurilor. (mi-a plăcut: “sufletul eviscerat. nu învățăm decât despre oase.”)
Și nu se recunoaște pe sine atunci când păcatul “se îndrăgostește” de el, căci recurge la un limbaj total nepoetic și care, în mod normal, nu îi aparține.

Finalul demonstrează efectul simțămintelor trăite. Eu, citind, l-aș lega într-o sferă poetică cu titlul și începutul, astfel:

“cel mai frumos poem ar fi un un ferpar cu toți sinucigașii
dar scriitorii au obosit

nu mai e nimeni să scrie

în_jur pe mama

tot ce întreprind e o justificare a trecutului”

Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu

Aho, aho,
stai să zic ceva și eu
să vă fie casa casă
să vă fie masa masă
și poezia aleasă!

Ia mai mânați măi
și \"postați\" din zurgălăi!

Un Plugușor de toată... agonia!

Ottilia Ardeleanu

Mihaela, iată o geometrie a reuniunii, a convergențelor, ceea ce este minunat!

Îți doresc un an cu multe realizări, fericire și bunăstare!

La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

Lumina este hrana de care avem nevoie, de care au nevoie poeții. Și găsesc minunate aceste versuri: \"Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută\" și \"N-ar mai iubi pe nimeni, dar de sub sân curge lumină, risipă\"
M-am hrănit din această lumină cât pentru tot anul prin poarta căruia, de curând, am pășit.
Această hrană spirituală mi-a mers, de-a dreptul, în suflet.

Profit și eu de această cale de acces pentru a face urarea de
La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

Dacă am respecta toți regulile de circulație, desigur, nu s-ar mai produce accidente.
Disperarea cioraniană este apăsătoare, dar cine se obișnuiește cu ea, realizează importanța vieții.
Revenind la modul de a conduce, “un șofer profesionist nu are ștergătoare de lacrimi
am dat cheie și am pornit. tîrfa asta de viață”. Însă viața ne învață când trebuie să accelerăm, când să ne oprim!

Ottilia Ardeleanu

Un Pământ “locuit de copii fără jucării” nu poate fi decât jalnic. Cu toate acestea, copiii fără jucării știu să se joace, urzind lumea poveștilor lor, așa încât să-și facă viața bună de trăit (asta, în percepția lor - dacă o mai au și pe aceasta). În Muntele Copiilor aceștia simt“ cu adevărat ce este Dorul … și apoi” fug “cu disperarea unui șchiop care vrea să trăiască”. Doar frica le amintește că sunt oameni și este adevărat că ei sunt singurii care nu ar părăsi vreodată vreun copil. Înduioșător aici!
Copilăria este inocentă, fiecare copil se consideră cel mai important. Într-un final el devine matur, sau cel puțin așa ar trebui din moment ce ajungând “La Prăpăstii” nu ia atitudine (nepăsarea îl coboară sub demnitatea umană!).
Nu-ți rămâne decât alternativa de a te juca cu \"propria jucărie\": “cu nuiaua-n noroi Litere:
jocul de-a aminti oamenilor că altceva în afară de mizerii există”.
Atunci când morții nu te mai caută, este deja mult prea târziu!

Poemul acesta este un strigăt pentru trezirea la realitate: să facem ceva, acum, pentru copiii fără jucării!

Profit de această cale de acces pentru a-ți ura:
La mulți ani, Vasile!

Ottilia Ardeleanu

Da, un an “perfid” s-a scurs, puterile scad, căci, de fapt, un an dus se adună!

La mulți ani, 2010!

Ottilia Ardeleanu

Și totuși, uneori este bine să o și spui, nu numai să o simți.
Este un fel de \"eu\" \"comunic bine\" cu \"celălalt\".
Eu îți mulțumesc că exiști și că te-ai gândit, la rându-ți, să arăți un gest de mulțumire, prin intermediul acestei poezii.

Ai grijă de tine,

Ottilia

Da, un spectacol pe care, dacă nu mă grăbesc, nu-l mai apuc!
Așa că, uite, îmi pun și eu o rochie de bal, urc pe Icar (sau în Icar - cum vrei să o iei) și pocnind un bici de stele, voi ajunge în 2 timpi și 3 mișcări.
Hai, că și mie mi-e cam foame...
La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

Aho, aho,
Să zic și eu
Un An Nou cu fericire
Sănătate și iubire
Multă, multă omenie
Serile cu poezie!

Ia mai mânați, măi!
Și sunați din zurgălăi!

La mulți ani!
Ottilia Ardeleanu

\"timpul este lacom când se
hrănește cu viața unor artiști;\" - mi-a plăcut cel mai mult și îți dau dreptate, dar artiștii, cum le spui tu, au o mare putere de sacrificiu în numele frumosului, bunului, al artei în general.

La mulți ani fericiți și ție!

Ottilia Ardeleanu

Pornind de la o poveste existențială de tip horror, eu cred că ții în mînă un spray al iubirii de oameni, o iubire la nivel de univers din moment ce pulverizezi “dragostea ca un praf cosmic”.
Nu e nevoie de ubikul de coșmar! Cu siguranță că fără iubire pământul se autodistruge. Începutul spune asta: “ne iubim”!

La mulți ani!
Ottilia Ardeleanu

Aveți o abilitate în a pătrunde sensurile unui text, încât mă bucurați de fiecare dată când lăsați un semn în pagina mea.
Cuvintele curg cu generozitate. Se vede de departe ochiul format.
Vă admir și vă mulțumesc.

Vă doresc un An Nou senin și armonios,

Ottilia Ardeleanu

Ajunse în orizontul evenimentelor, “obiectele”, indiferent de cât de luminoase ori de mari sunt, nu vor mai putea vreodată să scape!
Ceea ce este bun în toată manifestarea asta de gaură neagră este renașterea de după așa-zisa moarte și ștergerea cu buretele a păcatelor (frumos exprimat aici: “cu inima burete”).
Un poet cu o inimă specială, care are multă înțelepciune și este capabil de iertare!

La multe poeme!

Ottilia Ardeleanu