Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Orhideea pe cât de frumoasă, pe atât de rece este și e bine să rămână la locul ei. Rătăcirile într-un univers pe care unii nu-l înțeleg pot fi misterioase dar și speciale.
Ottilia
Pe textul:
„pierdut" de Ecaterina Ștefan
cealaltă are un colț lipsă, ceea ce duce la o curiozitate și atenție mai mari.
Da, o abordare interesantă. Îmi place matematica în poezie. Te felicit pentru acest poem.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cub secund" de farcas george stefan
Cu apreciere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„transfigurare" de Liviu-Ioan Muresan
nimeni nu intră nimeni nu iese
singurătatea e
mai neagră decât noaptea\"
acesta este minipoemul care atinge ideea pe de-a-ntregul!
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Noaptea ca un ghemotoc de ziare vechi" de Teodor Dume
Cu scuzele de rigoare (fiindcă nici măcar nu s-a vrut o glumă),
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ispita propriilor bârfe" de Vasile Munteanu
în sânul stâng
alăptând amintirea
cu buze infantile
peste care neaua curge
neîntrerupt.\" / sentimentul p[str[rii copil[riei la sân este deosebit.
Frumos poemul ultimei ninsori.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ultima ninsoare" de Mihaela Roxana Boboc
Poemul transmite cele mai curate sentimente.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„fulgii de zăpadă" de viorel gongu
De îmbunătățit“făcea-r-ar spume la gură cine nu!mi dă voie să dorm”, cu atât mai mult cu cât este vorba de cuvinte care se îmbulzesc pe gură, de te fac să arăți cum un “dumnezeu mânjit ca un copil de nori la gură” și de un șiretlic poetic care stârnește interpretări: acel “nu!mi” care se poate scrie nu Îmi și atunci, iată interpretarea mea:
“făcea-r-ar spume la gură cine nu!”
Îmi dă voie să dorm
haideți la mine-n vis mă veți privi
……….”.
Foarte adevărat că poeții au ochii injectați de nesomn și gingiile vinete de la “creionul chimic” ori pasta de pix ordinar.
Din nou, frumoasă imprecație! Păi… să ajungă unde trebuie!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„imprecație" de Vasile Munteanu
Textul m-a copleșit, am citit cu lacrimi aproape de final.
Cinste eroilor neamului!
Cinste ție că ai adus un omagiu acestora!
Cinste celor care au considerat la punctaj maxim acest articol - adevărat act de patriotism!
Cu toată aprecierea,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ultima pagină" de Vali Slavu
RecomandatMi-a plăcut,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„secvențe pseudo-casnice" de Iakab Cornelia Claudia
Poveste de iarnă cu un Gryllus bimaculatus ce bate repede din aripioare, căci altfel de ce ai fi “umblat cu toporul prin curte”?
Mijloace stilistice excepționale ori imagini feerice: “zorii-și ascut de streșini briciul acestui crivăț prelungit”, \"ascult cum putrezește
frunzișul lepădat acum un an\", “ascult cum fulgii ne-nconjoară construind un alt castel fantastic fără poduri”, “un altfel de perete mi se sprijină de piept” creează impresia de vis, de basm, de neobișnuit și conferă gingășie: “și-a lipit de mine fetița mea obrajii cu gropițe”.
Ultimele versuri sună cam așa:
“răstimp elitrele mi-au ars
de-aceea voi mă vedeți negru
niciodată nu dorm în ianuarie”!
Un poem insinuant!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„niciodată nu dorm în ianuarie" de Vasile Munteanu
“iluminare pe fețele lor.” – vorbește, în economie de cuvinte, despre acea mare dragoste pe care bunicii o revarsă asupra nepoților lor.
Văd, ca și când ar mai fi reale, imaginile ce se proiectează în trecutul destul îndepărtat, desprinse din următoarele versuri:
“din bancă a rămas o scîndură prinsă într-o parte de un fier ruginit
stînd pe ea imaginea ștearsă a bunicii înjură mașinile
de după gard chipul bunicului pentru o clipă
vreascuri aruncate după găini.”.
Acest poem m-a trimis înapoi, spre vremurile copilăriei petrecute alături de bunicii dragi mie și spre locurile natale de o rară frumusețe în toată simplitatea lor.
“privesc o clipă zăvorul îl trag
și plec fără a-mi întoarce privirea”! – nu-i așa că te desprinzi cu greu?
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„satul acesta" de Liviu-Ioan Muresan
Ioana, stilul tău este inconfundabil.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„s.o.s." de ioana negoescu
Poemul lasă imaginația să colinde.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„viață cu viață, pagină cu pagină" de Liviu-Ioan Muresan
tăcerile din piept
el avea o margine
ea
iată tot ce spune poemul tău (în miniatură).
Foarte frumos, Rara!
Felicitări!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„neliniști defrișate" de cezara răducu
“numai „împreună” înseamnă educație și autoeducație.”,
“nu la ureche. aproape de gură. ca și cum ai săruta-o. pentru că numai astfel tot ce spui ajunge direct în suflet. i-ai putea vorbi în orice limbă a pământului. în somn o soție înțelege orice. te visează în fiecare noapte”,
“mâncarea nu poate fi gătită rece!”,
“ai sărit să o oprești? recunoști că ești vinovat! nu ai sărit? ai vrea tu să îți faci de cap! și se uită la tine în acel mod unic. în care orice ar spune – poate să și înjure – tu crezi că ți-a spus: sunt însărcinată! și orice ai fi făcut sau nu ai fi făcut dacă pleci ești ultimul om. ești cel mai decăzut dintre borfași.” – printre altele, astea sunt doar trăiri, este acel Adevăr, acel „de bună voie și nesilit de nimeni”.
Deosebite sentimente!
Felicitări, Vasile Munteanu!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„adevărul înseamnă că împreună ești tu" de Vasile Munteanu
Să-ți trăiască cele două ființe care \"se hrănesc din același sînge își șoptesc bucuriile și tristețile asemeni arbuștilor altoiți\"!
Cum poate fi mai frumos exprimată iubirea? Numai un poet cu suflet cald poate aduna, într-o succesiune de figuri de stil \"frumos colorate, zemoase\", “bucuriile și tristețile… și pofta vieții veșnice pogorînd în semințe”.
Finalul este plin de înțelepciune și este superb.
Felicitări, Liviu-Ioan Mureșan!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„de ceva timp" de Liviu-Ioan Muresan
Frumoasă asemuire cu o ființă care joacă aproape oricare dintre aceste roluri de “tratament” pe care lobelia le are.
Voi evidenția doar atât:
“dar florile ei arătau întotdeauna nordul. în cele din urmă ploile te-au pătruns. ai răcit grav la plămâni. ai băut în fiecare seară la aceeași oră infuzie cu numele ei. te-ai vindecat. dar continui să bei. cel mai tare te sperie gândul că ai început să uiți.
soțiile se deschid noaptea”
Frumoasă imaginație poetică!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„numele ei este Lobelia" de Vasile Munteanu
Remarc această parte:
„uneori femeile se îngrașă atît de mult …
își fac încăperi în uter în ficat joacă fotbal prin intestine
uneori copiii se scund în inimă
uneori tații dau sînii deoparte și pătrund în inima mamelor
…
picioare de femei rămase
maturității și simțurilor.” care, cred eu, redă esența poemului.
Finalul este deosebit: „atunci se ridică altar.”; pune pe gânduri.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în mina de sare nu se scrie cu sare" de Liviu-Ioan Muresan
