Ottilia Ardeleanu

Ideea nici nu era pentru păstrarea mesajului.
ci, doar de adăugare a unor gânduri, păstrând cumva conturul general.

Aș adăuga și eu niște gânduri, potrivindu-le, cumva, acestor versuri:

Înspre dincolo

Din numărul deceniilor privesc luna
S-a făcut mai mică decât atunci
Din noi cresc umbre tot mai multe
Tot mai mari
Coborând spre dincolo
Peste decenii milenii
Luna va îmbrăca guler
De umbrele gălbenelei.

Ottilia Ardeleanu

Katy, bun venit în trenul personal. deja simt că prind viteză. cred că doar prietenii înseamnă combustibil. iar eu nu fac nimic altceva decât să mă las condusă de spiritul lor.
Mulțumesc,
Ottilia

Mulțumesc mult pentru cuvintele de încurajare. Și pentru înțelegere.
Da, de un timp, m-am schimbat. Am zis să intru și eu în rândul lumii. Nu știu cât de bine reușesc.
Aștept cu drag prietenii în trenul personal, să urce cu încredere, există atâta căldură și bunăvoință.

Cu tot respectul,
Ottilia Ardeleanu

Foarte frumoasă poezia. Creează o imagine de adevărată iarnă care își face cetate în câmpia sufletului.
Primesc fulgulețul de imaculat cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu

Să ningă cu iubire poetică peste întreg cuprinsul țării!
Îți mulțumesc mult pentru frumoasele cuvinte și îți urez, la rându-mi, toate cele bune și un an cu multe realizări.

De la mare (depărtare),

Ottilia Ardeleanu

“maimuța în cușcă
e neschimbată. oamenii tot mai mici
încă mai râd de aceia care cred
că au să schimbe lumea”

Îmi plac poeziile tale care sfârșesc cu începutul și încep cu sfârșitul. Asta nu face decât să ne redescopere cercul vicios în care trăim noi, oamenii sau așa-zișii.
Tu știi să evidențezi tragismul cu râsul. Și alte animale… precum măria (-sa) cu pălăria.

“îmi țin
inima pe genunchi ca un călugăr în rugăciune”!

Ottilia Ardeleanu

Am râs copios când am văzut imaginea descrisă, subtil, în textul tău.
Poezie metaforică ce pătrunde adânc în intimitatea casei tale.

Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu

Mulțumesc pentru trecere, îmi pare rău de cafea, data viitoare sper să nu se mai întâmple.

Un răsfăț să citesc un text atât de frumos, cu imagini ca atunci când arde focul în cămin, este întuneric și iubirea îți este aproape.
\"Firele noastre de păr se frecau între ele, se auzeau artificii.\", \"privirea ta desfăcea petală cu petală\", \"Fumam și urmăream jarul, se vedea în el Calea Lactee\" - iată niște imagini deosebite!

Ottilia Ardeleanu

\"În momentul impactului\", \"ultimul transport e cu marfă de contrabandă\" - iată explozia de artificii, punctul culminant al poeziei.
Teo, începutul s-a produs deja, iar lumea (se) trece!

La mulți ani, 2010!

Ottilia Ardeleanu

Titlul este deosebit: înjur pe mama sau jur pe mama! Eu cred că poetul folosește ambele sensuri (în funcție de context) în acest poem în care ironia subtilă nu lipsește.
Și totuși, există o demnitate în felul în care poetul își mustră sinele, în felul în care reacționează față de tagma poeților, cu bunii și mai puțin bunii, cu cei ce caută nod în papură, ei înșiși prinși într-o diversitate de noduri.
El nu face decât să personifice “lipsa din om.” Deține acel muzeu pentru studiul sufletului, mai bine zis a ceea ce a mai rămas din el și a oaselor care rezistă vremurilor. (mi-a plăcut: “sufletul eviscerat. nu învățăm decât despre oase.”)
Și nu se recunoaște pe sine atunci când păcatul “se îndrăgostește” de el, căci recurge la un limbaj total nepoetic și care, în mod normal, nu îi aparține.

Finalul demonstrează efectul simțămintelor trăite. Eu, citind, l-aș lega într-o sferă poetică cu titlul și începutul, astfel:

“cel mai frumos poem ar fi un un ferpar cu toți sinucigașii
dar scriitorii au obosit

nu mai e nimeni să scrie

în_jur pe mama

tot ce întreprind e o justificare a trecutului”

Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu

Aho, aho,
stai să zic ceva și eu
să vă fie casa casă
să vă fie masa masă
și poezia aleasă!

Ia mai mânați măi
și \"postați\" din zurgălăi!

Un Plugușor de toată... agonia!

Ottilia Ardeleanu

Mihaela, iată o geometrie a reuniunii, a convergențelor, ceea ce este minunat!

Îți doresc un an cu multe realizări, fericire și bunăstare!

La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

Lumina este hrana de care avem nevoie, de care au nevoie poeții. Și găsesc minunate aceste versuri: \"Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută\" și \"N-ar mai iubi pe nimeni, dar de sub sân curge lumină, risipă\"
M-am hrănit din această lumină cât pentru tot anul prin poarta căruia, de curând, am pășit.
Această hrană spirituală mi-a mers, de-a dreptul, în suflet.

Profit și eu de această cale de acces pentru a face urarea de
La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu

Dacă am respecta toți regulile de circulație, desigur, nu s-ar mai produce accidente.
Disperarea cioraniană este apăsătoare, dar cine se obișnuiește cu ea, realizează importanța vieții.
Revenind la modul de a conduce, “un șofer profesionist nu are ștergătoare de lacrimi
am dat cheie și am pornit. tîrfa asta de viață”. Însă viața ne învață când trebuie să accelerăm, când să ne oprim!

Ottilia Ardeleanu

Un Pământ “locuit de copii fără jucării” nu poate fi decât jalnic. Cu toate acestea, copiii fără jucării știu să se joace, urzind lumea poveștilor lor, așa încât să-și facă viața bună de trăit (asta, în percepția lor - dacă o mai au și pe aceasta). În Muntele Copiilor aceștia simt“ cu adevărat ce este Dorul … și apoi” fug “cu disperarea unui șchiop care vrea să trăiască”. Doar frica le amintește că sunt oameni și este adevărat că ei sunt singurii care nu ar părăsi vreodată vreun copil. Înduioșător aici!
Copilăria este inocentă, fiecare copil se consideră cel mai important. Într-un final el devine matur, sau cel puțin așa ar trebui din moment ce ajungând “La Prăpăstii” nu ia atitudine (nepăsarea îl coboară sub demnitatea umană!).
Nu-ți rămâne decât alternativa de a te juca cu \"propria jucărie\": “cu nuiaua-n noroi Litere:
jocul de-a aminti oamenilor că altceva în afară de mizerii există”.
Atunci când morții nu te mai caută, este deja mult prea târziu!

Poemul acesta este un strigăt pentru trezirea la realitate: să facem ceva, acum, pentru copiii fără jucării!

Profit de această cale de acces pentru a-ți ura:
La mulți ani, Vasile!

Ottilia Ardeleanu

Da, un an “perfid” s-a scurs, puterile scad, căci, de fapt, un an dus se adună!

La mulți ani, 2010!

Ottilia Ardeleanu

Și totuși, uneori este bine să o și spui, nu numai să o simți.
Este un fel de \"eu\" \"comunic bine\" cu \"celălalt\".
Eu îți mulțumesc că exiști și că te-ai gândit, la rându-ți, să arăți un gest de mulțumire, prin intermediul acestei poezii.

Ai grijă de tine,

Ottilia

Da, un spectacol pe care, dacă nu mă grăbesc, nu-l mai apuc!
Așa că, uite, îmi pun și eu o rochie de bal, urc pe Icar (sau în Icar - cum vrei să o iei) și pocnind un bici de stele, voi ajunge în 2 timpi și 3 mișcări.
Hai, că și mie mi-e cam foame...
La mulți ani!

Ottilia Ardeleanu