mușuroaie de liniște

am o plăcere perversă să privesc oamenii în timp ce călătoresc să le dau nume să-i așez în povești să le dau drumul din cuștile pe care și le poartă lipite de ființe apoi să-i văd târându-se spre animalul din ei *** plecasem să ascultăm pe furiș cerbii ne urmăreau dârele de sânge ale zilei tulnice de os întorceau lumina din strigătul lupilor eram speriați de chipul nostru un animal de apă ****** nu putem să uităm gustul lanțurilor,igor luciditatea mușcă din creier o răsuflare de prunc ne-ar face bine