Poezie
oamenii bisericii negre
întortocheate cărările domnului
1 min lectură·
Mediu
duminică de duminică un pîlc de oameni negri
ies din biserica neagră pe străzi
nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni
atunci șoferii lasă geamurile jos și înjură cu glas tare
ei se feresc puțin ca pentru o alee o cărare strîmtă
acoperă înjurăturile cu binecuvîntări și se fericesc între ei
mulțumiți de mîntuirea ce se apropie.
085.156
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “oamenii bisericii negre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13926366/oamenii-bisericii-negreComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un poem cu cifru,oamenii bisericii negre :\"un pâlc de oameni negri/ies din biserica neagra pe strazi\"
poezia fara Satan ori Dumnezeu pare imposibila
lumea este iad ori paradis,înger ori demon
acesti \"oameni pestriti\"\' au o putere supranaturala sunt \"multumiti de mântuirea ce se apropie\"
poem al unei asteptari nelinistite în fata infinitului
poezia fara Satan ori Dumnezeu pare imposibila
lumea este iad ori paradis,înger ori demon
acesti \"oameni pestriti\"\' au o putere supranaturala sunt \"multumiti de mântuirea ce se apropie\"
poem al unei asteptari nelinistite în fata infinitului
0
Distincție acordată
un poem care te face sa cauti ca un nebun icoana. un poem care poarta sufletul unui calugar. un poem in care cotidianul isi gaseste locul langa dumnezeu. superb, maestre.
0
o pozie conturată frumos, un leac de pus pe rană
într-o liniște deplină
cu sinceritate,
teodor dume,
într-o liniște deplină
cu sinceritate,
teodor dume,
0
trebuie sa recunosc. nu am mai citit un poem asa profund la tine, de mult timp . si foarte sensibil. la ultimul vewrs as renunta la \"multumiti\". in rest mi-a placut
em:)
em:)
0
Un text mediocru, care inventariază ce fac unii oameni - îmbrăcați în negru, la o biserică. Adică intră și ies - din respectiva instituție. Aș încadra acest text la categoria (inexistentă, pe Agonia.ro) raport de activitate, sau, de ce nu, notă de relații. Potrivit îndemnului: \"Nicio masă fără pește!\" - slogan publicitar ce se adresa, probabil, curvelor, că \"oamenii muncii\" erau sătui de conserve, această \"up-grade\"-are de felul: \"nicio zi fără un text postat\" devine enervantă. Mai e (cel puțin) un autor, consecvent păgubosului principiu. O mai mare \"aflare în treabă\" mi-e peste poate a înțelege! Sănătate!
Ioan J
Ioan J
0
Doamnelor, vă mulțumesc pentru semnul lăsat și buna înțelegere. Vă aștept cu aceeași plăcere pe pagina mea.
LIM.
LIM.
0
Paul, mulțumesc pentru apreciere și evidențiere, dar, mai ales, pentru frumosul comentariu.
Teodor, o liniște deplină pe care o regăsesc și în poemele dumneavoastră cu mare plăcere.
Emilia, nu prea am cum să renunț la acel cuvînt, și-ar pierde înțelesul ultimul vers.
Vă mulțumesc de popas și vă aștept cu aceeași plăcere.
LIM.
Teodor, o liniște deplină pe care o regăsesc și în poemele dumneavoastră cu mare plăcere.
Emilia, nu prea am cum să renunț la acel cuvînt, și-ar pierde înțelesul ultimul vers.
Vă mulțumesc de popas și vă aștept cu aceeași plăcere.
LIM.
0

„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu