Poezie
veșnicia un joc fără miză
1 min lectură·
Mediu
aplecat deasupra lumii ca un zeu
sufli ușor, adiere benefică, trezești oamenii,
se face diminineață.
cu greu te astîmperi să nu ridici pămîntul în palmă,
să nu îl apropii de ochi, să storci o lacrimă
cît o mare și să inunzi totul din bucurie.
e atît de fraged, gîndești,
e atît de frumos, bijuterie pe care oricine ar rîvni-o,
te astîmperi cu greu să nu-i atașezi lanț de stele.
dacă s-ar stinge în palmele tale, în umbra palmelor tale,
dacă ar prinde miros de moarte și ar zbura idealurile,
ai face altă frumusețe ascunsă prin spații.
doar veșnicia te oprește să strîngi pumnii,
să storci oceanele, să lași bucuriile și tristețile
pentru alt timp.
013.749
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “veșnicia un joc fără miză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13926311/vesnicia-un-joc-fara-mizaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ne cuprinde din înalt, din abis, de oriunde, cu palme grijulii de zeu ce poate crea orice bijuterie, oricînd și oriunde în imensitate.
Un timp dat fiecăruia dintre noi cu generozitate de către zei, un spațiu de care să ne bucurăm cu prisosință.
Văd aici veșnicia ca pe un joc chibzuit, plăcut, mărinimos.
Ultimele două strofe sînt deosebite.
Ottilia Ardeleanu